Nevoia de repere, frica de necunoscut şi dorinţa de certitudini

• Căutăm repere morale, spirituale, un sens al vieţii, al experienţelor noastre citadine sau, dimpotrivă, trăim aşa cum e mai bine, cum ne cere stomacul sau cum o face capul?! Apare aici problema: avem oare nevoie de o religie, filosofie, scriptură, ideologie etc. pentru a găsi acele repere?!

De fapt, de ce căutăm aceste repere – cumva, din nevoia de siguranţă? Unii afirmă că lumea ar fi un haos fără îndoctrinarea religioasă (pentru că – spun ei – aceasta e singura care dă repere morale maselor…). Alţii, acuză exact aceasta îndoctrinare, religia folosită ca o armă politică de manipulare… Pe de altă parte, mai toţi filosofii au afirmat până acum că existenţa noastră constă dintr-un adevărat haos, regula şi moralitatea sunt condiţii ale unei societăţi perfecte, ceea ce, evident, nu există:)

Foarte mulţi oameni aşteaptă de la preoţi şi religie un răspuns pentru întrebări de genul: ce este bine şi ce este rău, care e sensul vieţii, ce se petrece după pragul morţii, de unde venim, unde ne ducem, există destin, dar libertate? Alţii încă mai speră un răspuns de la ştiinţă în privinţa acestor întrebări… dar până acum niciunul nu a fost “satisfăcut” de încercări…

Cu ceva bunăvoinţă, putem găsi teorii ştiinţifice care ar putea explica ceva… bineînţeles, cu condiţia să le întelegem sau să fie demonstrate. Cu aceeaşi bunăvoinţă, putem găsi şi adevăruri prin scripturi, dincolo de contradicţii, prostii şi interpretări naive…

Ce vreau să spun e că, certitudinile nu vin nici prin demonstraţii (mai mult sau mai puţin) logice, nici prin teorii nedemonstrate, nici prin credinţă habotnică în nişte texte şi dogme perimate, ci prin EXPERIENŢĂ.
Răspunsurile pot să vină doar la cei capabili să accepte incertitudinea… doar ei pot să pună întrebări, să caute răspunsuri… ceilalţi se agaţă de primul răspuns şi nu-i mai dau drumul chiar dacă totul le-ar dovedi că greşesc…

Sigur că ar fi mai simplu ca răspunsurile să se găsească la biserica ,,x”, sau în scriptura ,,y”, dar nu e aşa…

Încerc totuşi să gândesc mai tehnic, şi să spun că avem nevoie de alte ţeluri, să atingem acest ţel suprem, adică perpetuarea speciei în univers. Pentru asta, s-ar spune, că avem nevoie de ştiinţă atât în domeniul tehnic, cât şi în domeniul social, pentru a ne creea o organizare optimă pentru a supraveţuire şi bunăstare. Însă îmi apare un “dar”, adică ne perpetuăm în univers, colonizăm toate planetele posibile, apoi toate galaxiile, călătorim într-o secundă de la un capăt la altul al spaţiului, apoi descoperim alt univers, îl colonizăm şi pe ăla, apoi ce? O ţinem tot aşa? De aceea, spun că trebuie să ne preocupe şi evoluţia spirituală, fiindcă Universul fiind infinit, toată colonizarea noastră ar fi, dar ca şi cum nu ar exista.

• PS! Plictiseala dăunează grav psihicului. Dacă am avea probleme cu adevărat importante, credeţi că am mai sta să ne gândim la repere? Ia să treacă peste noi un război (Doamne fereşte!) ne-ar face viaţa mai palpitantă… să vedeţi atunci cum uităm de regăsirea ego-ului…

Beţia ca obiect de studiu

• Cercetarile Departamentului Sanatatii Nationale din Mare Britanie asupra persoanelor alcoolice au venit cu o concluzie neasteptata. Conform datelor obtinute de cercetatorii britanici, dependentii de bauturi alcooloce se impart in nu mai putin de 9 categorii, in functie de trasaturile de personalitate, mediul din care provin si anturajul frecventat.

Expertii care au coordonat studiul declara ca informarea dependentilor de alcool in legatura cu tipul de bautor in care se incadreaza, precum si cauzele acestei clasificari, au ajutat confortului psihic al acestor persoane.

Studiul in sine s-a concentrate asupra acelor persoane care beau frecvent cantitati mari de alcool. In termenii specialistilor britanici acest lucru se traduce prin consumul a 35 de pahare pe saptamana pentru femei si 50 pentru barbati. De exemplu, in categoria bautorilor stresati au fost inclusi cei care lucreaza in medii stresante, si au devenit in ultima instanta alcoolici datorita folosirii bauturilor alcoolice drept singura metoda de a se relaxa. Bautorul depresiv, in schimb, recurge la pahar datorita unei crize, de regula financiara sau sentimentala. Campania a avut drept obiect de studiu barbatii si femeile britanice, trecuti de varsta de 35 de ani. Ministrul britanic al sanatati, Dawn Primarolo admite ca lupta cu bautorii inveterati are putine sanse de succes, in schimb se declara incantat de noua apropiere si definire a betivului din societatea britanica, considerand ca astfel victimele alcoolului vor intelege mai usor cauzele si efectele viciului lor.

Bautorii Regatului Unit se incadreaza in urmatoarele categorii : -Bautorul depresiv, Bautorul stresat, Bautorul de anturaj si atmosfera, bautorul conformist, bautorul din plictiseala, bautorul macho, bautorul hedonist, bautorul dependent de barurile si cluburile din imprejurimile casei.

Sursa : BBC