Ne-au făcut banii diabolizaţi

Am produs un mod de viaţă, un mod în care ne gândim la bani, cum să-i facem, să-i avem în cantităţi mari, carduri etc. Recunosc, am o obsesie, cea a banilor. Nu vreau să ajung să nu-mi pot satisface moderat dorinţele, măcar cele prioritare. Banii ne diavolizează pe noi, în primul rând, ca fiinţe umane, ca posesori şi promotori al unor valori general-umane, pierdem credinţa şi acceptăm mai uşor umilinţa. Plecăm afară, ne subjugăm unor escroci şi ajungem, în ultimă instanţă, la fenomenul descris atât de bine de Emile Durkheim – suicidul.

În zona bărbaţilor misogini

Din start, vreau să mă simt liber, să scriu ce gândesc! Nu sunt misogin (un bărbat care ar urî femeile), dar mi-au atras atenţia nişte cugetări referitoare la femei. Voi discuta despre sexul slab, dacă sunt importante pentru noi? Putem trăi făra ele? Ne sunt ele egale? Haideţi să dăm frâu liber misoginismului din noi … lasă bărbatul din tine să vorbească.

Iată ce am spicuit citind mai multe despre femei:

• Enriyeu Castaldo: Feminismul există doar pentru a integra femeile urâte în societate.
• Charles Bukowski: Prin a renunţa, femeile înţeleg o scurtă pauza între două dorinţe.
• Mario Adorf: Când femeile nu mai ştiu ce să facă, se dezbracă. Si acest lucru e probabil singurul bun pe care îl pot face.
• Samuel Beckett: Femeile îşi iubesc mai mult copiii, pentru că pot fi sigure că e al lor.
• Aristotel: Un bărbat înţelept nu îşi contrazice nevasta. El aşteaptă până o face ea singură.
• Humphrey Bogart: Bunul renume al unei femei se datorează tăcerii mai multor bărbaţi.
• Maurice Chevalier: Atenţie la o femeie care gândeşte logic! Căci logica şi femeia sunt atât de incompatibile, încât este împotriva naturii când apar împreună.
• Johannes Cotta: Există trei tipuri de femei: cele frumoase, cele inteligente şi majoritatea.
• W.C. Fields: Marea întrebare, la care nu ştiu să răspund în ciuda a treizeci de ani de studiu despre femei, este următoarea: Ce vrea de fapt o femeie?
• Sigmund Freud: Când o femeie îşi conturează buzele este ca şi când un soldat îşi curăţă mitraliera.
• Bob Hope: Trei tipuri de bărbaţi nu înţeleg femeile: bărbaţii tineri, bărbaţii de vârsta mijlocie şi bărbaţii bătrâni.
• Menander: Femeia este o greşeală acceptabilă a naturii.

Mai zicea un filozof odată că femeie proastă este de fapt un pleonasm, părerea lui!

Bineînţeles că acestea nu sunt altceva decât miştocăreli la adresa femeiei şi nicidecum o părere general-acceptată de toţii bărbaţii (afară de cei misogini). Deci nu e chiar aşa. Dar am şi eu o mică doză de misoginism uneori. Si eu sunt de aceeaşi părere că o bună parte din femei nu pot gândi logic. Sunt unele aşa de naive, dar sunt şi cele care nu te cred nici dacă zici ceva pe bune. Nu prea pot gândi logic sau nu vor să arate asta. In rest nu cred că femeile sunt proaste sau nu ştiu ce.

Pe de altă parte, nu ştiu dacă ar recunoaşte vreun bărbat ca e misogin, deşi există destul de mulţi, în special la noi (datorită reminiscenţilor sovietice). Şi, continui să cred că, aproape toţi bărbaţii au o doza mai mare sau mai mică de misoginism şi de aceea mulţi sunt complexati de o femeie mai inteligentă ca ei sau care are mai mulţi bani etc.

În continuare, am să inserez un fragment găsit de pe net. Nu pot să-i interzic autorului dreptul de a mai scrie, este ca şi cum i-aş spune să nu mai gândească, să aibă o părere. Dar, personal, mi se pare că a exagerat prin “meditaţiile” sale. Iată ce scrie:

Odata cu trecerea la noile regimuri, mai mult sau mai putin capitaliste, mai mult sau mai putin “de tranzitie”, pe plaiurile mioritice si-a facut aparitia o noua specie bipeda cu pretentii de “sapiens”: proasta (stupida stupidis). Nu am reusit sa identificam originea fenomenului. Tehnologia inceputului de secol XXI nu ne-a oferit inca aceasta posibilitate. Putem sa pornim de la premiza ca proasta a existat dintotdeauna alaturi de om, putem sa-i atribuim origine divina (multi inca fac aceasta greseala, venerand diverse proaste) sau putem sa punem aparitia proastei printre homo sapiens pe seama unei mutatii genetice. Ramane probabil la latitudinea generatiilor viitoare sa determine cu exactitate care din aceste speculatii este cea adevarata.

Dezbateri aprige au provocat cativa asa-zisi specialisti, care au confundat proasta – ca specie – cu “needucata”. S-a recurs la toate metodele demonstrative existente, din fizica, matematica si psihologie, dar specialistii au dat gres. Concluzia a reiesit aproape de la sine: exista o diferenta fundamentala intre proasta si needucata, fie si prin faptul ca pentru cea de-a doua mai exista speranta.

Trebuie sa incepem printr-o clasificare. Daca va inchipuiti ca proasta este pur si simplu proasta, gresiti din start. “Proasta” ca atare nu exista, ci multiple variatiuni ale acestei specii. Evident, zona urbana reprezinta aria de raspandire cea mai mare pentru aceasta specie, dar exemplare de proasta pot fi gasite si in zonele suburbane si in mediul rural. Nu exista date exacte despre zonele nelocuite de om, dar cativa exploratori au mentionat in jurnalele lor fie ca se asteptau sa intalneasca proaste, fie ca intr-adevar le-au intalnit.
Clasificarea de care aminteam mai sus imparte proastele pe subspecii si, ulterior, pe ramuri.

Violenţa: atac la demnitatea femeilor

• Devenită cea mai răspândită încălcare a drepturilor omului, violenţa împotriva femeilor continuă să fie întâlnită în fiecare ţară şi cultură. În medie, cel puţin una din trei femei este bătută, obligată să facă sex sau supusă altui abuz de-a lungul vieţii. Deşi majoritatea societăţilor condamnă violenţa împotriva femeilor, realitatea este deseori ascunsă sau trecută cu vederea.

Actele de violenţă împotriva femeilor constituie un atac la demnitatea lor. Ca urmare a acestui fenomen femeile îşi devalorizeză potenţialul şi abilităţile, fiind paralizate de temeri legate de siguranţă, securitatea personală, în familie ori în afara ei. Majoritatea din ele sunt marginalizate în societate şi ţinute departe de zona decizională care determină dezvoltarea comunităţilor în care cu toţii trăim.

Violul, „crima pentru zestre”, căsătoria timpurie, mutilarea genitală sau discriminarea sunt unele din formele de violenţă împotriva femeii. Cert este că toate formele de violenţă împotriva femeii sunt încălcări inacceptabile ale drepturilor omului şi stau în calea egalităţii de şanse dintre femei şi bărbaţi. Or, articolul 3 al Convenţiei europene a Drepturilor Omului prevede că „nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante”, fapt pentru care autorităţile publice trebuie să ia măsuri eficiente pentru a proteja femeile împotriva violenţei.

„AM FOST BĂTUTĂ CU COPILUL ÎN BRAŢE!”

Pe Elena P. am cunoscut-o întâmplător. Era la Policlinica nr.6 din Chişinău. Este victima unei agresiuni fizice. N-am ezitat şi am întrebat-o ce s-a întâmplat. „Am fost bătută şi jignită de soţul meu. Acum aştept să intru şi eu la medicul de familie”. „A mai dat în mine, dar nu ca acum. Nu este alcoolic. Dar a venit enervat din oraş. La bucătărie am început să discutăm… eram cu băieţelul de 2 ani în braţe. I-am reproşat că prea mult umblă pe drumuri. El s-a sculat şi m-a început a lovi cu palmele şi pumnii peste faţă. Copilul a început a plânge. S-a speriat foarte tare. Acum pentru dânsul am venit la spital, fiindcă tresare noaptea prin somn”. „Nu am făcut plângere la poliţie, mi-e şi frică parcă… mi-e milă de copil că nu va avea tată dacă divorţez” avea să-mi spună cu lacrimi în ochi, Elena P.

Asemenea situaţii pot fi întâlnite sau auzite de fiecare din noi. Puţine din victimele agresiunii fizice au şi curajul de a recunoaşte, în primul rând, încălcarea drepturilor omului. Frica sau teama de consecinţe le opreşte pe multe femei de a face declaraţii împotriva partenerului.

FEMEILE DIN MOLDOVA SUNT SUPUSE VIOLENŢEI ÎN FIECARE A PATRA FAMILIE

Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, între 40% şi 70% din femeile ce au fost victime ale crimelor înfăptuite în ţări precum Australia, Canada, Israel, Africa de Sud şi SUA au fost omorâte de partenerii lor de viaţă. În Columbia, la fiecare şase zile o femeie este omorâtă de fostul sau actualul partener de viaţă.

În Republica Moldova, conform datelor oferite de Fondul ONU pentru populaţie (UNFPA) femeile din Moldova, cu vârste cuprinse între 16-35 de ani, sunt supuse violenţei în fiecare a patra familie. Violenţa poate fi sexuală, fizică, psihologică şi/sau instigată de nevoi economice. În acest raport se mai arată că, în majoritatea cazurilor, agresorul este un bărbat. În cazul femeilor tinere, cu vârste cuprinse între 16-24 de ani, agresorul este, cel mai des, tatăl, iar în cazul femeilor cu vârste cuprinse între 25-35 de ani – soţul sau partenerul de viaţă. Aceleaşi date arată că violenţa nu are limită de vârstă sau limite economice şi geografice, aceasta fiind raportată de aproximativ 22 la sută din femeile intervievate.

„FEMEIA TREBUIE BĂTUTĂ IAR EA VA ŞTI DE CE”

Maria are acum 27 de ani. S-a căsătorit mult prea tânăra – la 17 ani. Poate de aceea, zice ea acum, a suferit atât de mult şi nu a ştiut ce sa facă, unde să plece sau la cine să se adreseze. Împreună cu fiica lor, Ana, suportă beţiile şi loviturile tatălui. Bărbatul le terorizează pe amândouă.

„După ce ne-am căsătorit, la doar o lună de zile a început să mă lovească mai întâi cu picioarele. Apoi, îmi spunea că „dacă am să te bat tu vei şti de ce”. „Viaţa mea lângă acest om a devenit un chin. Am tot sperat că este aşa, o perioadă, şi se va schimba. În urma unei bătăi crunte, m-am ales cu fracturi multiple cranio-cerebrale. Atunci părinţii mei au intervenit şi am divorţat. Nu mai era cale de întoarcere” susţine parcă retrăind aceleaşi clipe de tortură Maria.

În societatea noastră violenţa împotriva femeilor este tolerată şi chiar încurajată. Pentru unele femei de la ţară încă şi acum „a lua bătaie de la soţ” este ceva natural. Proverbele ce concentrează adevăruri pentru diferite comunităţi pot confirma normele şi valorile sociale. Mai în glumă, mai în serios, Tudor Calmâc din Anenii Noi spune că „Piatra de moară trebuie bătută de trei ori pe zi, iar femeia de şase ori”. „Fiindcă chiar dacă nu face nimic rău acum, ea va face mai încolo. Aşa că mai bine să-ţi ştie de frică”.

Aceste percepţii trebuie schimbate sau chiar combătute. „Luând în consideraţie importanţa tradiţiei pentru populaţia din mediul rural, cele menţionate mai sus reprezintă adevărate provocări pentru bărbaţii şi femeile din Moldova care încearcă să trăiască în relaţii parteneriale” este de părere psihologul Adrian Mocanu.

FEMEILE MALTRATATE TREBUIE SĂ ŞTIE UNDE POT SOLICITA AJUTOR

Comitetul CEDAW în Recomandarea Genarală 19 menţionează, că statele sunt obligate nu doar să blameze toate formele de discriminare faţă de femei, dar şi să intreprindă acţiuni perceptibile în vederea eliminării acestora. La noi, de regulă, este de preferat să nu se afişeze public excesele de violenţă în familie şi consecinţele lor pentru „a nu scoate gunoiul din casă”.

Femeile maltratate din Republica Moldova pot suna la linia fierbinte 0 800 77777 pentru a solicita sprijin. De asemenea, să apeleze la ajutorul unor organizaţii care activează în domeniu. La noi acestea sunt Refugiul „Casa Mărioarei” (liania fierbinte 725861), Centrul Naţional de Studii şi Informaţii pentru Problemele Femeilor din Republica Moldova, UNIFEM (Fondul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Femei) sau Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova.

VIOLENŢA ÎN FAMILIE DUCE LA IMIGRARE

Faptul că tot mai multe femei ale noastre pleacă la muncă în străinătate nu mai este o noutate. Altele refuză să se mai întoarcă acasă, în familie. Majoritatea din ele răspund că se simt libere, nu mai sunt ameninţate de bărbaţi şi nu mai sunt bătute. Când vin însă acasă, intentează divorţul. Aşa s-a întâmplat şi în cazul Ludmilei Cârlig. A fost căsătorită de 14 ani. Principalul motiv pentru care a plecat în Italia, spune ea, a fost gelozia bărbatului, cauză şi a bătăilor. „De fiecare dată când ieşeam de la serviciu eram urmărită de el. Mă suspecta de relaţii extraconjugale. Pentru el orice cunoscut reprezenta o eventuală partidă. Această bănuială îl transforma într-o fiară. Nu se mai putea controla. Mă ameninţa cu moartea şi în fiecare zi eram înjurată. Mi-am luat inima în dinţi şi am plecat în Italia. După doi ani am venit acasă şi am pus punct definitiv, am divorţat”. Ludmila a fost urmărită de soţul ei agresiv mai mult timp după divorţ. Zilnic primea ameninţări. „Mă suna şi îmi spunea că o să regret că am divorţat. A zis chiar că îmi va lua şi copilul cel mai mic, de 13 ani. Dar este deja mare şi îşi dă foarte bine seama cine e tatăl său”. Acum, în opinia Ludmilei decizia de a părăsi ţara a fost cea mai bună soluţie pentru ea şi nu regretă nimic, doar faptul că nu este lângă copii.

Hai să nu mai batem femeia!

• Violenţa împotriva femeilor este o consecinţă a raporturilor de putere care există între femei şi bărbaţi.

Tipuri:
Violenţă fizică, sexuală, psihologică, culturală şi economică, poate apărea atât în familie cât şi în viaţa socială.

Forme de manifestare:

Bătaie, abuz sexual, viol, mutilare genitală, hărţuire sexuală, intimidare, ameninţare, constrângere, lipsire arbitrară de libertate, trafic de femei, pornografie şi prostituţie, sterilizare şi avort forţat, uciderea pruncilor de sex femeiesc şi selecţia sexuală prenatală.

Violenţa în familie departe de a fi o problemă domestică faţă de care femeile trebuie să îşi asume responsabilitatea este o realitate care se extinde dincolo de familie, fiind conţinută de toate valorile şi instituţiile societăţii.

Violenţa de acasă îşi are originea în întreg contextul social. Abuzarea femeilor reflectă structurile mai largi ale inegalităţilor economice şi sexuale existente in societate.

Dependenţa socială, politică şi economică a femeilor de către bărbaţi asigură şi perpetuează o structură în care bărbaţii se pot angaja în acte violente împotriva femeilor.

In lume

În lume, femeile sunt bătute, oprimate, abuzate şi torturate în fiecare zi. Cercetările arată că violenţa domestică este răspândită pe scară largă în majoritatea societăţilor şi este o cauză frecventă a sinuciderilor în rândul femeilor.

• 82% dintre abuzatori sunt cunoscuţi ai victimei.
• 70% dintre femei au fost hărţuite sexual într-un anumit moment al vieţii lor.
• În S.U.A., la fiecare 6 minute o femeie este agresată sexual, iar în Canada la fiecare 4 minute.
• 1 din 7 femei sunt violate de catre sotii lor.
• 78% din cazurile de viol sunt achitate.
• 70% dintre femei au fost hartuite sexual intr-un anumit moment al vietii lor.
• 1 din 2 fete vor fi victimele unei forme de abuz sexual inainte de a implini 18 ani.

 Mituri despre violenta asupra femeii

• Femeile provoaca violenta si o merita! Violenţa nu este o cale de rezolvare a conflictelor. Bărbaţii nu au nici un drept să abuzeze în vreun fel o femeie, indiferent de “provocare”!
• Violenta este o problema privata, nimeni nu ar trebui sa se amestece. Extinderea fenomenului demonstrată statistic şi complexitatea consecinţelor asupra femeilor, copiilor şi relaţiilor între adulţi fac din acest fenomen social o problema care ne priveşte pe toţi, societatea în ansamblul ei.
• De fapt, femeilor le place să trăiască în aceste relaţii violente, altfel ar pleca. Sunt foarte multe obstacole din cauza cărora femeile nu îşi părăsesc partenerul: lipsa mijloacelor financiare, frica, mentalitatea, lipsa unui adăpost, copiii, şantaj emoţional, presiune socială, stimă de sine scăzută.
• Bărbaţii violenţi sunt bolnavi psihic. Studiile infirmă această prejudecată.
• Alcoolul este cauza violenţei domestice. Cercetările arată că doar în jumătate din cazurile de violenţă, bărbatul este sub influenţa alcoolului. În plus comportamentul alcoolicului este învăţat social, nu există o legătură directă între consumul de alcool şi creşterea agresivităţii.
• Violenta se va opri odata si odata. Dacă ciclul violenţei a început acesta nu se va opri da la sine.

Ce putem face?

Pentru a oferi femeilor dreptul la o viaţă fără violenţă trebuie schimbate condiţiile sociale şi politice care contribuie la menţinerea acestei probleme. Oricare ar fi cauzele, oamenii trebuie să îşi accepte responsabilitatea pentru propriile acte violente iar societăţile să creeze mecanisme de transformare a violenţei la toate nivelele.

• Invatati copiii ca toate formele de violenta sunt inacceptabile.
• Invatati sa identificati si sa va opuneti hartuielii sexuale si violentei la locul de munca, la scoala sau in familie.
• Invatati sa recunoasteti limbajul sexist si sa nu-l perpetuati la randul vostru (ex: ‚mi-a tras o palma, dar am meritat-o’).
• Implicati-va in campanii si in dezbateri care au ca scop constientizarea si transformarea acestui tip de violenta si distribuiti informatia pe care o aveti in acest domeniu.