- Devenită cea mai răspândită încălcare a drepturilor omului, violenţa împotriva femeilor continuă să fie întâlnită în fiecare ţară şi cultură. În medie, cel puţin una din trei femei este bătută, obligată să facă sex sau supusă altui abuz de-a lungul vieţii. Deşi majoritatea societăţilor condamnă violenţa împotriva femeilor, realitatea este deseori ascunsă sau trecută cu vederea.
Actele de violenţă împotriva femeilor constituie un atac la demnitatea lor. Ca urmare a acestui fenomen femeile îşi devalorizeză potenţialul şi abilităţile, fiind paralizate de temeri legate de siguranţă, securitatea personală, în familie ori în afara ei. Majoritatea din ele sunt marginalizate în societate şi ţinute departe de zona decizională care determină dezvoltarea comunităţilor în care cu toţii trăim.
Violul, „crima pentru zestre”, căsătoria timpurie, mutilarea genitală sau discriminarea sunt unele din formele de violenţă împotriva femeii. Cert este că toate formele de violenţă împotriva femeii sunt încălcări inacceptabile ale drepturilor omului şi stau în calea egalităţii de şanse dintre femei şi bărbaţi. Or, articolul 3 al Convenţiei europene a Drepturilor Omului prevede că „nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante”, fapt pentru care autorităţile publice trebuie să ia măsuri eficiente pentru a proteja femeile împotriva violenţei.
„AM FOST BĂTUTĂ CU COPILUL ÎN BRAŢE!”
Pe Elena P. am cunoscut-o întâmplător. Era la Policlinica nr.6 din Chişinău. Este victima unei agresiuni fizice. N-am ezitat şi am întrebat-o ce s-a întâmplat. „Am fost bătută şi jignită de soţul meu. Acum aştept să intru şi eu la medicul de familie”. „A mai dat în mine, dar nu ca acum. Nu este alcoolic. Dar a venit enervat din oraş. La bucătărie am început să discutăm… eram cu băieţelul de 2 ani în braţe. I-am reproşat că prea mult umblă pe drumuri. El s-a sculat şi m-a început a lovi cu palmele şi pumnii peste faţă. Copilul a început a plânge. S-a speriat foarte tare. Acum pentru dânsul am venit la spital, fiindcă tresare noaptea prin somn”. „Nu am făcut plângere la poliţie, mi-e şi frică parcă… mi-e milă de copil că nu va avea tată dacă divorţez” avea să-mi spună cu lacrimi în ochi, Elena P.
Asemenea situaţii pot fi întâlnite sau auzite de fiecare din noi. Puţine din victimele agresiunii fizice au şi curajul de a recunoaşte, în primul rând, încălcarea drepturilor omului. Frica sau teama de consecinţe le opreşte pe multe femei de a face declaraţii împotriva partenerului.
FEMEILE DIN MOLDOVA SUNT SUPUSE VIOLENŢEI ÎN FIECARE A PATRA FAMILIE
Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, între 40% şi 70% din femeile ce au fost victime ale crimelor înfăptuite în ţări precum Australia, Canada, Israel, Africa de Sud şi SUA au fost omorâte de partenerii lor de viaţă. În Columbia, la fiecare şase zile o femeie este omorâtă de fostul sau actualul partener de viaţă.
În Republica Moldova, conform datelor oferite de Fondul ONU pentru populaţie (UNFPA) femeile din Moldova, cu vârste cuprinse între 16-35 de ani, sunt supuse violenţei în fiecare a patra familie. Violenţa poate fi sexuală, fizică, psihologică şi/sau instigată de nevoi economice. În acest raport se mai arată că, în majoritatea cazurilor, agresorul este un bărbat. În cazul femeilor tinere, cu vârste cuprinse între 16-24 de ani, agresorul este, cel mai des, tatăl, iar în cazul femeilor cu vârste cuprinse între 25-35 de ani – soţul sau partenerul de viaţă. Aceleaşi date arată că violenţa nu are limită de vârstă sau limite economice şi geografice, aceasta fiind raportată de aproximativ 22 la sută din femeile intervievate.
„FEMEIA TREBUIE BĂTUTĂ IAR EA VA ŞTI DE CE”
Maria are acum 27 de ani. S-a căsătorit mult prea tânăra – la 17 ani. Poate de aceea, zice ea acum, a suferit atât de mult şi nu a ştiut ce sa facă, unde să plece sau la cine să se adreseze. Împreună cu fiica lor, Ana, suportă beţiile şi loviturile tatălui. Bărbatul le terorizează pe amândouă.
„După ce ne-am căsătorit, la doar o lună de zile a început să mă lovească mai întâi cu picioarele. Apoi, îmi spunea că „dacă am să te bat tu vei şti de ce”. „Viaţa mea lângă acest om a devenit un chin. Am tot sperat că este aşa, o perioadă, şi se va schimba. În urma unei bătăi crunte, m-am ales cu fracturi multiple cranio-cerebrale. Atunci părinţii mei au intervenit şi am divorţat. Nu mai era cale de întoarcere” susţine parcă retrăind aceleaşi clipe de tortură Maria.
În societatea noastră violenţa împotriva femeilor este tolerată şi chiar încurajată. Pentru unele femei de la ţară încă şi acum „a lua bătaie de la soţ” este ceva natural. Proverbele ce concentrează adevăruri pentru diferite comunităţi pot confirma normele şi valorile sociale. Mai în glumă, mai în serios, Tudor Calmâc din Anenii Noi spune că „Piatra de moară trebuie bătută de trei ori pe zi, iar femeia de şase ori”. „Fiindcă chiar dacă nu face nimic rău acum, ea va face mai încolo. Aşa că mai bine să-ţi ştie de frică”.
Aceste percepţii trebuie schimbate sau chiar combătute. „Luând în consideraţie importanţa tradiţiei pentru populaţia din mediul rural, cele menţionate mai sus reprezintă adevărate provocări pentru bărbaţii şi femeile din Moldova care încearcă să trăiască în relaţii parteneriale” este de părere psihologul Adrian Mocanu.
FEMEILE MALTRATATE TREBUIE SĂ ŞTIE UNDE POT SOLICITA AJUTOR
Comitetul CEDAW în Recomandarea Genarală 19 menţionează, că statele sunt obligate nu doar să blameze 
toate formele de discriminare faţă de femei, dar şi să intreprindă acţiuni perceptibile în vederea eliminării acestora. La noi, de regulă, este de preferat să nu se afişeze public excesele de violenţă în familie şi consecinţele lor pentru „a nu scoate gunoiul din casă”.
Femeile maltratate din Republica Moldova pot suna la linia fierbinte 0 800 77777 pentru a solicita sprijin. De asemenea, să apeleze la ajutorul unor organizaţii care activează în domeniu. La noi acestea sunt Refugiul „Casa Mărioarei” (liania fierbinte 725861), Centrul Naţional de Studii şi Informaţii pentru Problemele Femeilor din Republica Moldova, UNIFEM (Fondul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Femei) sau Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova.
VIOLENŢA ÎN FAMILIE DUCE LA IMIGRARE
Faptul că tot mai multe femei ale noastre pleacă la muncă în străinătate nu mai este o noutate. Altele refuză să se mai întoarcă acasă, în familie. Majoritatea din ele răspund că se simt libere, nu mai sunt ameninţate de bărbaţi şi nu mai sunt bătute. Când vin însă acasă, intentează divorţul. Aşa s-a întâmplat şi în cazul Ludmilei Cârlig. A fost căsătorită de 14 ani. Principalul motiv pentru care a plecat în Italia, spune ea, a fost gelozia bărbatului, cauză şi a bătăilor. „De fiecare dată când ieşeam de la serviciu eram urmărită de el. Mă suspecta de relaţii extraconjugale. Pentru el orice cunoscut reprezenta o eventuală partidă. Această bănuială îl transforma într-o fiară. Nu se mai putea controla. Mă ameninţa cu moartea şi în fiecare zi eram înjurată. Mi-am luat inima în dinţi şi am plecat în Italia. După doi ani am venit acasă şi am pus punct definitiv, am divorţat”. Ludmila a fost urmărită de soţul ei agresiv mai mult timp după divorţ. Zilnic primea ameninţări. „Mă suna şi îmi spunea că o să regret că am divorţat. A zis chiar că îmi va lua şi copilul cel mai mic, de 13 ani. Dar este deja mare şi îşi dă foarte bine seama cine e tatăl său”. Acum, în opinia Ludmilei decizia de a părăsi ţara a fost cea mai bună soluţie pentru ea şi nu regretă nimic, doar faptul că nu este lângă copii.
şedinţă între ei, împreună cu formatorii (Meg Ţurcan, Andrei Lutenco), coordonator de proiect (Lina Acălugăriţei) şi preşedintele CNTM (Vera Ţurcanu). Pe lângă buna dispoziţie că e sărbătoare, surprize (tricouri: galben – “Stop discriminării!” şi alb – “Primul Festival de Film în domeniul DO”), participanţii “au raportat” ce-au mai făcut în calitate de multiplicatori. După coordonatorul de proiect, Lina Acălugăriţei, momentul retrospectiv de la Vadul lui Vodă în fotografii “este unul nostalgic”. Acălugăriţei a ţinut să menţioneze că “le mulţumesc sincer celor care sunt activi, celor care confirmă participarea lor şi, îmi pare rău pentru cei care nici nu răspund la e-mail, dar nici la telefon”. Or, a fi un multiplicator în domeniul DO şi nu numai, implică responsabilitate şi bun-simţ.
