Mai am şi ore practice la facultate. Ca dovadă, colegii, cu care facem un ziar, m-au “rugat” (când mă prin la facultate) să scriu un editorial pentru ziar. “Tineri şi atât” ăsta pare a fi denumirea ziarului. Nu e sigur, dar pe aproape. Deci să vorbim de tineri.
- Toţi tinerii au dreptul de a fi ascultaţi, dreptul de a-şi expune opiniile asupra problemele ce-i privesc şi de a acţiona de sine stătător.
Sunt convins în cele ce urmează de vorbele mele. Şi o zic cu toată certitudinea. Fiindcă, cei dragi mă susţin, iar familia, părinţii, în speţă, mi-au oferit absolut orice (şi nu încetează să o facă). Nu-mi amintesc ceva care mi-am dorit şi nu am avut, nu mi s-a dat când am cerut sau să mi se interzică anumite lucruri pe care le fac că-mi place. Atitudinea şi mentalitatea “open” a mediului în care am crescut a fost propice dezvoltării mele, conturându-mi aptitudinile, isteţimea sau alte calităţi. Revenind, la “tineri şi atât”… mă înfioară gândul că o să trec şi de astă perioadă. Dar totuşi încerc şi nu încetez să fiu un tânăr activ. Am crezut în mine şi în alţi semeni, cred în tinereţe şi în faptul că suntem o autoritate! Mi-e frică şi detest prostia, clişeele, absenţa unui stil propriu, jegoşii şi nemernicii atotştiutori (care se dau). (eu nu fac o discriminare în cauză).
Despre tinereţe ca o comoară. Ceea ce am observat este că despre această perioadă a vieţii se vorbeşte numai în metafore. Iar afirmaţii de genul “savurează de la viaţă tot… atâta timp cât eşti tânăr” le întâlnesc, practic, în majoritatea şuetelor. Şi, pe bună dreptate, căci “trec zile, trec ca umbre de vară, fug vremurile uşoare, fug şi nicio poartă a le opri nu poate”. Este o afirmaţie destul de îndrăzneaţă şi poate fi considerată ca bază şi motivul principal al omenirii. Iar tinereţea, ca şi timpul, este şi ea trecătoare. Ca şi anii facultăţii care au trecut, poate, prea repede. Cu toate acestea, nu puteam să zicem că nu ne-am schimbat. Am devenit mai siguri, dezinhibaţi, apţi de anumite fapte nobile.
Pentru unii, poate, anii facultăţii au însemnat cum e să fumezi, să te distrezi, să începi prima dragoste adevărată sau să descoperi alte taine ale vieţii. De aceea trebuie să înţelegem că viaţa e unică şi că tinereţea trebuie folosită. Majoritatea din noi nu înţelegem că ne aflăm în această perioadă şi nu ne folosim de cazul propus pentru a răsufla în plinul piept şi de a trăi aceşti ani bine.
Ce putem să observăm? Că astăzi oamenii tineri nu sunt aşa de deschişi cum ar trebui să fie, majoritatea dintre noi suntem închişi în sine, supăraţi pe viaţă, îngrijoraţi de probleme de care nu ar trebui să ţinem cont. În această ordine de idei, m-a pus pe gânduri o afirmaţie a unui bun prieten din Bucureşti. Având o slujbă în care interacţionează zilnic cu tinerii, era mirat, zice el de răspunsul unora. La întrebarea “Bună! Ce mai faci?!” mulţi răspund “Mă plictisesc!”. Sorin nu înţelege un asemenea răspuns, în timpurile în care trăim, zice el. Sunt mult prea multe mijloace de a ne antrena în activităţi utile, dar şi plăcute în acelaşi timp.
- “Anii tinereţii sunt de aur şi atunci când vei ajunge la netinereţe să nu te lamentezi de tinereţe deşartă”
Botticelli - Venus
Acest fragment, consider, că trebuie sa fie deviza tineretului şi fiecare din noi să-l pătrundă şi să-l înţeleagă. Să facem concluzii acum, dar nu la bătrâneţe.
Dacă am exprima tinereţea prin desene atunci cel mai potrivit tablou ar fi Venus de Boticelli. Aici este redată tinereţea în floarea ei. Nu persistă lucruri care ar strica ambianţa tabloului. Vorbind despre dispoziţia persoanei ilustrate ajungem la concluzia că tinereţea trebuie trăită din plin dar să nu trecem hotarele tinereţii sănătoase şi a celei negre pline de droguri. Tabloul, la fel ca afirmaţia de mai sus, ne dovedeşte şi ne îndeamnă la o tinereţe plină de sentimente, descoperiri şi lucruri noi.
De aceea nu trebuie ca viaţa să treacă pe lângă tine, dar trebuie s-o trăieşti la maximum. Nu trebuie să laşi lucrurile pe mâine, dar să le faci azi. Să te bucuri de fiecare minut şi să nu fii inconştient de lucrurile în jur. Trebuie să-ţi trăieşti clipa până când persistă cazul.
