Libertatea presei este libertatea poporului

• “Multumim pentru ultima oara presei inainte de a o lua la bataie” (Traian Basescu, ziarul National – 6 octombrie, 2004) versus “Orice politica sau stat care sublima libertatea presei va ajunge sa ia libertatea poporului” (Traian Basescu in campania pentru alegerile prezidentiale – 2004)

Relatia dintre presa si putere a fost tot timpul una de conflict. Asta nu inseamna ca in momentul in care puterea politica a avut motive de lauda, presa a ramas surda. Politicul insa nu a avut niciodata o relatie constanta cu presa. Formal, au existat doua moduri de comunicare:

- inchisa (de tip Iliescu, limba de lemn si discursul aluziv fiind frecvente);

- deschisa (de tip Basescu, care a apasat puternic pedala emotionala sau comentariile “colorate”).

Thomas Jefferson (1787): “Daca as avea putinta de a hotari ce e mai bine, guvern fara ziare sau ziare fara guvern, n-as sta nici o clipa pe ganduri: as alege a doua varianta”.

Presa? Câine de pază? A cui?

La origine, presa a aparut cu vocatia de martor, adica sa furnizeze adevarul despre fapte si sa contribuie la formarea opiniei publice. Asadar, presa formeaza spatiul public informand spatiul public. Dar spatiul de legitimare atat al presei (care agita publicul) cat si al politicului este corpul social. Apare intrebarea: in ce masura tin cont presa si politicul de societate? Presa nu ar trebui decat sa ofere mecanismul de unificare al opiniei publice iar politica e obligata sa tina cont de opinia publica, nu de opiniile din presa care nu apartin opiniei publice.

Televiziunea, in schimb, a devenit dintr-un martor scrupulos intr-un actor care prezinta stirile si, in plus, contribuie la crearea lor. Moderatorii se transforma de multe ori in provocatori ai reactiilor sau evenimentelor de pe scena politica.

In plus, mai este un aspect: politicienii tin foarte mult la imaginea lor; daca un politician nu e vizibil, inseamna ca electoratul il uita si nu va supravietui in politica. Astfel, orice om politic vrea sa fie cat mai prezent in presa. Cand nu este la televiziune, politicianul X este in biroul sau, privind la Tv comentariile politicianului Y, adversarul sau.

Legitimitatea presei vs Responsabilitatea jurnalistului, Credibilitatea – sunt doar trei dintre criteriile definirii meseriei de jurnalist in raport cu politicul.

Fragmentarea presei – sau cum anumite publicatii prefera doar un tip de subiecte pentru prima pagina (cu precadere cele cu iz de scandal, pe criteriul unei afinitati deosebite a publicului pentru subiectele de acest gen).

Teoria bulgarelui de zapada – sau cum unele subiecte, aparent lipsite de substanta, devin cap de afis pentru o saptamina intreaga in vreme ce alte subiecte (sociale, de tipul Rosia Montana) sunt doar “material in plus” pentru ultima pagina de actualitate.

Jurnalismul cetatenesc, discutiile de pe forumuri genereaza modul acesta de alcatuire a agendei unei zile.
S-a profesionalizat sau a devenit tot mai aservita presa in ultimul timp?

Raportul “Libertatea presei in lume” (Reporters sans Frontieres): in lume, doar intr-un an, au fost:
- 100 de jurnalisti inchisi
- 53 ucisi in timpul serviciului (dintre care 15 erau colaboratori)
- 907 arestati
- 1146 agresati sau amenintati
- 622 de structuri media sunt cenzurate (Islanda, Norvegia si Estonia – top 3, Romania este pe locul 42)

Cazul Romeo Rosiianu (un jurnalist din Baia Mare care “a indraznit” sa scrie cum edilul orasului cheltuie banii publici in mod nejustificat) – amenintat (2005)

Totusi, scopurile oricarei institutii media sunt:
- sa serveasca publicul
- sa faca profit

Am putea spune foarte bine ca avemo presa proasta pentru ca avem o clasa politica de nimic, un campionat de fotbal penibil si o cultura inaccesibila. Dar acesta nu ar fi decat un discurs demagogic (adoptat de multi formatori nihilisti de opinie sau de politicieni curajosi). Totusi, libertatea presei este, de multe ori, asigurata de un puternic suport financiar. Daca mai adaugam ca politicul este dependent de presa (rolul de gatekeeper), inseamna ca presa va avea o relatie duplicitara cu politica, dupa modelul relatiei politicienilor cu adversarii sau aliatii lor. In final, totul este o lupta de supravietuire. Iar cum supravietuirea depinde intr-o masura mara de bani, inseamna ca totul este o afacere

10 ingrediente pentru reţeta unui tânăr activ

„Cel mai mare pericol astăzi este indiferenţa. Să ştii dar să nu acţionezi înseamnă să consimţi asupra nedreptăţilor. Planeta a devenit o lume mică. Ceea ce se întâmplă în alte ţări ne priveşte/ ne afectează”. (Elie Wiesel)

Încerc să cred că sunt un tânăr activ în comunitate (…) Privesc atent pereţii dormitorului: „Atenţie la detalii! Stilat, Modern şi Protejat”, „Nu drogului, Nu SIDA”, „Să creştem fără tutun”, „Eşti tânăr, ai Autoritate!” sunt doar câteva din mesajele posterelor care stau atârnate pe perete. „De ce ţii toate acestea aici? Mai ai pe undeva sau le-ai pus toate aici?” avea să mă întrebe unul din prieteni. Ei bine, mai am destule şi pentru alţii. De fapt, le păstrez… consider că ele demonstrează faptul că sunt un tânăr activ în cadrul societăţii, este produsul unei reţete… Care? Să vedem…

- sunt curios – am potenţial – mă pot mobiliza – identific – sunt organizat/ obiectivizat – colaborez – promovez valorile civice de participare – am satisfacţie de la aceasta – îmi fac timp pentru asemenea activităţi – sunt un multiplicator de informaţii.

Nu este nicidecum o formulă sau o reţetă valabilă pentru toţi. Am redat, succint, prin 10 cuvinte ce înseamnă să fii sau cum am ajuns un tânăr activ. Când zic „tânăr activ” îmi imaginez deja o personalitate, un tânăr cu cunoştinţe, abilităţi, atitudini şi valori. Reţeta formării sale nu este una strictă, general-acceptată de toată lumea. Ea diferă de la om la om. Or, să fii responsabil de propriile acţiuni, să ai dorinţa de schimbare socială şi dezvoltare personală nu-ţi impune nimeni acest lucru.

Se tot afirmă că devenim tot mai indiferenţi şi nepăsători chiar de propria persoană. Ajungem să avem alte valori (fără a le promova în mod direct), alte preocupări, pasiuni, mod de viaţă. Cu toate acestea, pot spune că sunt totuşi tineri care vor să participe, să se implice activ în susţinerea unor programe de dezvoltare socială şi personală.

PORTRET. Şi astfel se tot spune că un tânăr activ este acela care se implică în procesul de luare a deciziilor. Prin participarea sa, tânărul activ îşi dezvoltă competenţele decizionale, capacitatea de ascultare activă, empatia, respectul faţă de ceilalţi. În tot acest timp, el nu face altceva decât să exerseze asumarea responsabilităţii pentru propriile decizii şi acţiuni. Ceea ce deosebeşte un tânăr activ de ceilalţi este că el are o gândire critică, conştientizează prejudecăţile pe baza judecăţilor întemeiate, are capacitatea de a coopera şi aborda pozitiv conflictele, de a organiza grupuri sociale.

ATITUDINI & VALORI. Alunecând spre valori, spre întreg proces al vieţii sociale, mijloacele prin care indivizii şi grupurile sociale învaţă să îşi dezvolte deplin capacităţile, atitudinile, aptitudinile şi cunoştinţele în cadrul şi în folosul comunităţii, tânărul activ are un rol semnificativ în această „soluţie”. Ingredientele mele, în favoarea susţinerii tânărului activ sunt aici: trebuie să fii curios, deschis şi să vrei să apreciezi diversitatea. Important în această reţetă este şi sentimentul demnităţii umane, al valorii proprii şi a valorii celorlalţi, indiferent de originea socială, cultură, limbă, religie. Să ai empatia şi solidaritatea cu alţii şi dorinţa de a-i sprijini, a le acorda ajutor şi susţinere este un indiciu al atitudinilor şi valorilor tale ca tânăr activ în comunitatea în care trăieşti. Ca urmare, vei milita pentru idealurile libertăţii, egalităţii şi respectării.

DREPTUL LA DIALOG! „Concursul de eseuri şi-a propus să identifice soluţii în cazul celor mai stringente probleme şi bariere ce împiedică participarea activă a tinerilor în viaţa comunităţii şi în procesul de luare a deciziilor”. În acest context, tinerii nu sunt impulsionaţi spre participarea la guvernarea locală. Personal, cred că scopul unor asemenea participări este de a acoperi lacunele dintre consiliile locale, administraţia locală şi tineri. Vreau să cred că un asemenea proiect este un exerciţiu democratic, urmând modelul alegerilor oficiale, modalitate de stimulare a participării tinerilor în alegeri.

INIŢIATIVE ALE TINERILOR. Participarea activă – a fi un tânăr activ înseamnă să fii coordonatorul propriului tău proiect. Acum, datorită iniţiativei unui grup de tineri, mă pot implica activ şi direct în activităţi planificate de noi şi în care suntem actorii principali. Nu facem altceva decât să ne punem în practică propriile iniţiative, spiritul întreprinzător şi creativitatea. O astfel de acţiune îmi oferă oportunitatea de a înţelege şi a experimenta „pe viu” conceptul de cetăţeni activi.

TINERI ACTIVI PRIN PROIECTE PENTRU DEMOCRAŢIE. Reţeta şi ingredientele pentru un tânăr activ par a fi „gratuite” când vine vorba de a le numi. Aş mai presura aici, la produse necesare reţetei pentru un tânăr activ, şi implicarea în proiecte pentru democraţie. Un proiect pentru democraţie urmăreşte să crească participarea activă a tinerilor în viaţa comunităţii locale, regionale sau naţionale. Conceptul de cetăţenie activă pentru mine implică participare totală în societate, angajament şi abilitatea de a pune în practică acest tip de cetăţenie. Astfel, ideea unui proiect pentru democraţie este aceea de a recunoaşte şi sprijini diferitele forme prin care tinerii participă în mediul lor, de a întări relaţiile tinerilor cu mecanismele democraţiei reprezentative şi de a ajuta tinerii să profite de oportunităţile de participare disponibile. Acest lucru poate fi obţinut de către proiecte ce încurajează o mai mare participare a tinerilor în mecanismele democraţiei reprezentative. Ca urmare a unui asemenea proiect (de ex., „Tinerii pentru educaţia în domeniul drepturilor omului”) devenim multiplicatori prin promovarea în rândul semenilor a conceptului de „democraţie”, „DO” etc.

VOLUNTARIATUL SPUNE CEVA DESPRE MINE, DESPRE IDEILE ŞI CAUZELE ÎN CARE CRED. Nu puteam nicicum să trec peste activitatea mea de voluntar. Voluntariatul a fost pentru mine prima formă de deschidere spre o participare activă, cel care mi-a însufleţit cele mai nobile aspiraţii ale omenirii – pacea, libertatea, oportunitatea, siguranţa şi justiţia pentru toate persoanele. De fapt, pentru mine, activitatea de voluntar în cadrul organizaţiei m-a convins de declaraţia Naţiunilor Unite potrivit căreia „noi, oamenii, avem puterea de a schimba lumea”.

Încurajez toţi tinerii să promoveze voluntariatul, să fie implicaţi direct în activităţi de voluntariat. Avantajele voluntariatului pentru mine variază de la satisfacţie personală, la dobândirea de experinţă, m-a familiarizat cu diferite sisteme operaţionale şi cu instituţii şi/sau structuri organizaţionale, mi-am creat prieteni şi contacte profesionale utile.

AVEM PUTEREA ÎN MÂINELE NOASTRE! De să nu fiu un tânăr activ? Nu pot! Sunt şi voi fi… voi promova în continuare cetăţenia activă, cetăţenia spre Europa. Voi dezvolta sentimentul de solidaritate prin promovarea toleranţei în rândul semenilor. Iar dacă am aptitudinea şi mijloacele necesare voi contribui la îmbunătăţirea calităţii sistemelor de susţinere a activităţilor de tineret şi a capacităţii organizaţiilor de tineret din societatea civilă.

Tu, te-ai întrebat vreodată ce poţi face pentru tine ca să trăieşti într-un mediu prietenos?!

Deziderate dintre Moldova şi Transnistria

Transnistria, „republică independentă”, ţară în care totul este ok şi lipsit de probleme, viaţă crâncenă [nu aş putea spune], viaţă „în roz” – nici atât. Ce oare se intampla in aceasta parte a Moldovei? Si parca ironic suna atunci cand auzi ca presedintele Voronin sau prim-ministrul Tarlev exclama ca „Trebuie sa recunoastem ca viitorul Moldovei este indispensabil de solutionarea diferendului transnistrian prin reintegrarea teritoriala, politica, economica si sociala a tarii, realizata pe baza Constitutiei Republicii Moldova si normelor de drept international, in stransa cooperare cu Uniunea Europeana, SUA, Rusia, Ucraina, Romania si OSCE”. Atatea mese rotunde, intalniri de „rang international” si, mai nou, se ivesc unele „help-uri” din partea altor state, familiarizati suntem, acomodati situatiei, deprinsi si retoric ne intrebam „Ce mai vor si astea, ce mai urmaresc de data asta?”. Cert este ca nimeni nu ia in consideratie faptul ca populatia autohtona din RMN nu isi doreste aceasta (re)unificare, sa fie o parte integranta a Republicii Moldova, pentru ca spun ei „la ce bun unirea, este asa de «harasho» cum suntem noi acum!”. Evident, nu toti gandesc astfel, sunt totusi persoane, a caror copii invata in scolile cu predare in limba romana in care dezideratul este verticalitatea si cresterea odraslelor in spiritul patrimoniului national, al culturii milenare, strabune, etc.

Am fi noi vinovati de situatia existenta la moment, de faptul ca „acea gura de rai” de la un timp incoace, tot parca place, are priza si interes pe de o parte si alta a liniilor ce indica pe harta granitile. Incearca sa intrebi pe mos Ion cum, naiba, sa se rezolve si ce tratament ar oferi acestei maladii? Deliberativ, va replica ca or guvernantii stiu, e treaba lor, sau generatia „in crestere” ori firescul dat din umeri. Sa-i zici despre interes geopolitic si influenta ar fi prea banal, ca oricum maine va uita. Si totusi, e bine atunci cand, cica, privesti lucrurile pozitiv, nu? Dar soarta oii ramase in urma cardului, ori le ajunge pe „colege”, ori este expulzata. Alegere duala. Cam asa stau lucrurile si la noi, perfecta asociere. Noi nu stim ce vrem, o pace si 1000 inapoi. Probabil s-au adunat prea multe mii si e prea pericilos de operat, caci la un moment dat va exploda toata aceasta fabricatie, raspandind in ambele sensuri amintirile vietii de odinioara.

„Vizitand Tiraspolul, Transnistria, este ca si cum te-ai intoarce in URSS” spunea intr-un interviu Cesare de Montis, seful delegatiei Comisiei Europene in RM, cu exceptia terenului de fotbal, iar mentalitatea populatiei ar putea fi numita post-sovietica, disparand de pe arena cei mai activi, realizandu-si aspiratiile in alt cuibar. Maxim Kuzovlev, jurnalist independent din Transnistria vede „inca mult timp inainte situatii-gheata, pentru ca satisface, este o joaca si pana ce are numai invingatori”, iar democratizarea, decriminalizarea si demitalizarea fiind probleme de prioritate majora si elemente esentiale ale procesului de normalizare a situatiei in RM. Cu toate acestea, nu trebuie sa ne aventuram in comiterea greselii de a lua problemele ce exista in regiunile respective in calitate de pretext pentru a nu ajunge la o reglermentare a conflictului. Acestea sunt elemente pe care trebuie sa le solutionam si, in opinia mea, sa le solutionam intr-un mod pragmatic si atotcuprinzator.