Mit sau realitate

• Pe parcursul anilor se formează diferite stereotipuri sociale, care de multe ori ne influenţează atitudinea faţă de un fenomen sau altul, faţă de o persoană sau alta. Iată doar cîteva din ele.

„Cea mai fericită căsătorie e căsătoria cu un străin”

În zilele noastre tot mai des se întîlnesc fete ce visează să se căsătorească cu un străin. Majoritatea din ele se gîndesc că astfel vor rezolva problemele financiare şi nu admit ideea că viitorul soţ poate fi nu chiar acel prinţ din poveste. Căsătorindu-se cu un cetăţean străin femeia se poate confrunta cu foarte multe probleme pe care iniţial nici nu şi le poate imagina. Foarte mult depinde şi de ţara în care se căsătoreşte, care sînt diferenţele între tradiţiile ţărilor din care provin soţii, care este religia din care face parte, mai ales în cazul religiei musulmane, conform căreia soţia este proprietatea soţului. Deşi căsătorindu-se cu un cetăţean străin, femeia (soţia), nu primeşte automat cetăţenia ţării respective, ea trebuie să trăiască un timp în ţara soţului (3 – 5 ani în unele ţări chiar şi 7 ani), motiv din care este limitată în anumite drepturi. Plus la toate sînt femei care vor să se manifeste pe plan profesional, să facă o carieră, însă le vine foarte greu, deoarece au de susţinut numeroase examene pentru aşi echivala diploma. În această perioadă femeia practic totalmente depinde de soţ. În situaţiile în care se nasc copii, trebuie menţionat faptul că în unele ţări copilul la naştere devine automat cetăţeanul ţării în care s-a născut. În caz de divorţ el va rămîne în această ţară pînă la majorat, după care singur va decide unde şi cu cine doreşte să locuiască. Mai sînt ţări în care după divorţ copilul rămîne cu capul familiei (tata), respectiv mama nu poate lua copilul cu ea.

Activitatea agenţiilor matrimoniale nu este licenţiată şi respectiv nu poate fi verificată, astfel clienţii acestor agenţii pot fi: oameni bolnav psihic, criminali, traficanţi. Sînt cazuri cînd agenţiile racolează fete pe contul străinilor, iar apoi le „transmit în proprietatea acestora”.

„Victime ale traficului de fiinţe umane pot fi doar femei tinere”

Din definiţia traficului de fiinţe umane conchidem că scopul traficului de fiinţe umane este exploatarea sexuală, munca forţată în sectorul agricol sau industrial, căsătoria forţată, servitute, cerşit, prelevare de organe. Astfel este cert că victime ale traficului de fiinţe umane pot deveni atît femeile cît şi copii, bărbaţii, diferă doar scopul exploatării.

Bărbaţii sînt atraşi pentru a fi transportaţi în zonele cu conflicte militare. Copiii sînt mai vulnerabili în faţa traficului decît maturii, deoarece mai puţin pot opune rezistenţă agenţiilor / persoanelor care îi recrutează sau îi răpesc şi necesită multă protecţie din partea structurilor abilitate. O categorie aparte sînt copiii străzii, deoarece dispariţia lor nu este identificată sau raportată de cineva.

Grupul de risc de bază îl constituie femeile cu vîrsta cuprinsă între 18-30 ani. Dar în ultimul timp se observă o tendinţă nouă. Are loc atît întinerirea grupului de risc cît şi extinderea lui pentru victime cu vîrsta peste 30 ani. Centrul “La Strada” a înregistrat şi a oferit asistenţă necesară în 12 % din cazuri minorilor (exploatare sexuală şi cerşit), în 6 % de cazurilor cu o vîrstă de peste 30 ani şi cîtorva bărbaţi exploataţi fizic. La fel la Linia Fierbinte a Centrului „La Strada” au parvenit peste 100 de sunete de la bărbaţii care au nimerit în captivitate.

Multe femei tinere cărora li sa propus lucru în calitate de dădacă, spălătoare de vase şi care au devenit victime a exploatării sexuale au menţionat că traficanţii le-au asigurat că nu vor fi supuse pericolului exploatării sexuale aşa cum au un aspect fizic nu chiar atrăgător.

“Victimele traficului de fiinţe umane nu merită să fie ajutate deoarece au traversat frontiera ilegal”

În definiţia traficului de fiinţe umane (Principiile Standard ale Drepturilor Omului privind tratamentul persoanelor traficate) traficul este: „Toate acţiunile şi tentativele de acţiuni care includ recrutarea, transportarea în interiorul sau în afara unei ţări, cumpărarea, vînzarea, transferul, primirea sau adăpostirea unei persoane…”. Este evident că traficul de fiinţe umane nu este echivalent cu migraţia ilegală, deoarece în cazul traficului de persoane frontiera poate fi traversată şi legal (cu acte de identitate în regulă avînd o viză turistică). Traficul vizează o manipulare criminală a persoanelor care vor să migreze pentru aşi îmbunătăţi condiţiile de trai, fiind înşelaţi, constrînşi. Drept argument pot servi datele referitoare la metoda de recrutare: aproximativ 79% din victime li s-a făcut o ofertă falsă de lucru, 8% au fost răpite, 4% li s-a propus căsătorie. Statistica Centrului Internaţional „La Strada” confirmă că mai mult de 80% din victimele reîntoarse au trecut frontierele legal.

Este important de menţionat că traficul de fiinţe umane nu presupune întotdeauna traversarea unei frontiere (este şi trafic intern). Indiferent dacă are loc traversarea unei frontiere sau nu traficul de persoane este o problemă a crimei organizate.

De ce se tem bărbaţii de căsătorie?

Am tot auzit ca barbatii sunt cei care se tem de casatorie mai mult decat femeile. Motivele sunt de multe ori banale si reies probabil din calitatile de independenta care domina mai mult barbatul decat femeia.

Eu cred ca teama de casatorie a barbatilor se instaleaza in special ca urmare a influentabilitatii pe care societatea o are asupra omului. Asa cum majoritatea barbatilor sunt microbisti, urmarind cu sufletul la gura un meci de fotbal ori, mai rau, avand iesiri violente fata de cei din echipele adverse, probabil in aceeasi masura sunt influentati si de conceptul prea comun privind teama barbatilor de casatorie.Fiecare are dreptul la opinie si la a actiona conform conceptiilor sale, atat timp cat nu isi impiedica semenii sa faca acelasi lucru. Imaturitatea unor barbati atrage teama privind relatiile serioase. Cand spun imaturitate nu ma refer obligatoriu la varsta sau performate profesionale, ci la faptul ca inca nu se cunosc pe sine, nu stiu ce vor, ci doar cred ca au unele placeri. Facand un sondaj printre celibatarii cu varste medii, am descoperit principalele motive care stau la baza temerii de legalizare a unei relatii. Iata cateva dintre ele:

Neincrederea fata de femei

Barbatii, ca si femeile, iubesc frumosul. Isi doresc o femeie frumoasa, care sa ii incante atat cu prezenta si imaginea ei, cat si cu gesturile si atentia pe care le-o acorda. Insa o astfel de femeie, frumoasa si inteligenta, este tinta multor barbati, fiecare dintre ei considerandu-se mai bun decat celalalt. Astfel se instaleaza gelozia si teama de infidelitate vizavi de femeie. Se instaleaza o neincredere care “pune piedica” elanului spre casatorie.

Varsta poate fi importanta

In adolescenta baietii au nevoie de experienta care sa le ridice nivelul adrenalinei si care sa le ofere placeri intense, chiar daca sunt de scurta durata. Mai mult, curiozitatea care insoteste fiinta umana ii face sa isi doreasca un numar suficient de femei. Astfel, experimentand, afla ce anume le place, isi cunosc limitele relationale si isi definesc “gusturile”. Este firesc ca in jurul varstei de 20 de ani un baiat sa nici nu se gandeasca la casatorie. Mai tarziu insa, cand isi doresc o realizare profesionala, materiala si sentimentala, relatiile fara viitor nu mai reprezinta o tinta. Totusi, o casatorie esuata in anii tineretii le poate naste temeri fata de casatorie suficient de mari incat sa nu mai incerce a doua oara.

O problema serioasa: banii

Multi se tem de ideea impartirii bunurilor, mai ales atunci cand ei sunt cei care muncesc pentru ele. Casatoria poate insemna si partaj, idee care nu le surade. In plus, nu toata cuplurile care se iubesc isi permit sa suporte costurile unei casatorii cu tot ceea ce include aceasta, asa ca amana marele eveniment.

Anturajul

Cercurile masculine sustin celibatul, apreciind un numar cat mai mare in lista femeilor cucerite. Cercurile feminine insa sustin casatoria, relatiile serioase, stabilitatea. Iata deci idei care se implementeaza in ideologia fiecaruia intr-un mod inconstient, avand ca rezultat dorinta femeilor de a avea o relatie stabila, de a iubi, si cea a barbatilor de a “experimenta”.Teama de a nu se simti “invadati”

A imparti viata cu cineva inseamna a imparti obiceiurile zilnice, atentia si cam tot ceea ce te reprezinta. De multe ori barbatii se simt “invadati” in spatiul personal si este posibil sa nu fie pregatiti pentru o astfel de situatie.

Complexul “Dar daca?”

Nimeni nu are siguranta viitorului. Acum iubesti pe cineva, insa mai tarziu va ramane in sufletul tau aceeasi persoana? Daca va aparea o alta femeie de care te vei indragosti nebuneste? Daca exista si copii la mijloc? De altfel, orice actiune implica riscul insuccesului. Insa succesului ii place efortul si riscul…

Situatia financiara

De multe ori este posibil ca un barbat sa nu faca marele pas tocmai pentru ca nu are o situatie financiara stabila, nu este pregatit pentru a sustine o familie sau pentru a-si cere in casatorie iubita in cazul in care considera ca nu ii poate oferi ceea ce merita. Atunci intervine asteptarea…

Situatia familiala

Uneori modelul parintilor poate influenta un barbat in bine sau in rau, acesta considerand fie ca nicio casnicie nu aduce ceva bun, fie ca doar prin casnicie te poti implini cu adevarat. Mai mult, responsabilitatile pe care le presupune o familie pot fi uneori prea mari fata de dorintele lui de moment. Atasarea excesiva de familie sau de mama, precum si posibilele influente negative ale acesteia privind “eventuala” nora il indeparteaza de iubita.

Probabil ca cel mai important motiv care sta la baza temerii de casatorie este nesiguranta. Totusi, dragostea invinge de multe ori teama si determina cuplurile sa paseasca in fata altarului in speranta de a fi fericite.