Lumea în care trăim noi acum e pe moarte şi noi suntem cei care o distrug. Poate părea o frază stupidă, trasă de păr şi fără argumente; mi se poate replica (şi chiar vă rog) că oamenii există de milioane de ani, perioada în care s-au repetat glaciaţiuni şi pustiiri, căderi de meteoriţi şi altele, evoluţii peste evoluţii şi de ce nu ar fi şi prezentul şi viitorul nostru tot o etapă? Păi eu cred că nu e; sau nu mai e.

Aşadar, în viziunea lui Konrad Lorenz, cele 8 păcate capitale ale omenirii civilizate, sunt:

1. Suprapopularea Pământului, care prin excesul de contacte sociale inevitabile ne împinge pe fiecare din noi la izolare, într-un mod principial neomenesc, declanşând totodată nemijlocit manifestări agresive, ca urmare  a aglomerării multor indivizi într-un spaţiu restrâns.
2. Pustiirea spaţiului vital natural, care distruge nu numai mediul exterior înconjurător în care trăim, ci şi orice sentiment pios al omului în faţa frumuseţii şi măreţiei unei creaţii ce-i este superioară.
3. Întrecerea nesăbuită a omenirii cu sine însăşi, ceea ce impulsionează dezvoltarea tot mai rapidă a tehnologiei în detrimentul nostru, împingând  oamenii să devină incapabili de a mai percepe adevăratele valori şi răpindu-le timpul necesar îndeletnicirii realmente omeneşti de a reflecta.
4. Dispariţia tuturor sentimentelor şi afectelor puternice, în urma procesului de moleşire biologică. Dezvoltarea tehnologiei şi farmacologiei determină o intoleranţă crescândă faţă de orice provoacă cea mai mică senzaţie de neplăcere. În felul acesta oamenii pierd capacitatea de a mai trăi bucuria ce poate fi obţinută doar în urma unor eforturi îndelungate, depuse pentru învingerea obstacolelor. Jocul de contraste între bucurie şi suferinţă, care există prin firea lucrurilor, se pierde în oscilaţii insesizabile ale unei plictiseli fără nume.
5. Decăderea genetică. În afară de “simţul natural al dreptului” şi de anumite tradiţii juridice transmise de-a lungul timpului, civilizaţia modernă nu are nici un fel de mijloace care să exercite o presiune selectivă asupra evoluţiei şi menţinerii unor norme corecte de comportare socială, deşi dezvoltarea societăţii ar pretinde imperios astfel de factori generatori. Nu e exclus însă ca multe manifestări infantile, ce fac ca mari părţi ale actualului tineret “revoltat” să ajungă nişte paraziţi sociali, să fie determinate genetic.
6. Sfărâmarea tradiţiei. Se ajunge astfel la un punct critic, în care generaţia tânără nu mai e capabilă să se înţeleagă din punct de vedere cultural cu generaţia în vârstă, ca să nu mai vorbim de imposibilitatea oricărei identificări. Generaţia tânără o va trata pe cea în vârstă ca pe un grup etnic străin, nutrind faţă de el sentimente de ură naţională. Această imposibilitate de identificare este cauzată în primul rând de lipsa contactului între părinţi şi copii, fapt ce poate avea consecinţe patologice încă din perioada prunciei.
7. Creşterea receptivităţii oamenilor la fenomenul de îndoctrinare. Înmulţirea numărului de oameni strânşi într-un singur grup cultural duce, laolaltă cu perfecţionarea mijloacelor tehnice, la influenţarea opiniei publice, în sensul unei uniformizări a mentalităţilor – pe care  istoria omenirii nu a mai cunoscut-o vreodată. La aceasta se adaugă faptul că efectul sugestiv al unei doctrine ce se bucură de succes creşte o dată cu numărul aderenţilor, urmând poate chiar o proporţie geometrică. Se întâmplă deja în unele locuri ca un individ care se sustrage în mod conştient influenţei mijloacelor de informare în masă, cum ar fi de pildă televiziunea, să fie considerat de ceilalţi un caz patologic. Efectele pierderii individualităţii sunt salutate de către toţi cei ce vor să manipuleze mari mase de oameni. Sondajele de opinie, tehnica reclamelor şi moda abil dirijată îi ajută pe marii producători (capitalişti) din Vest şi pe funcţionarii (comunişti) din Est să dobândească acelaşii tip de putere asupra maselor.
8. Cursa înarmării nucleare – însă aceasta pune omenirea în faţa unor pericole mai uşor de evitat decât cele presupuse de procesele înfăţişate mai înainte.

Ia auzi, o parte din spectacolul lui Nicu Bendea de la Cluj:

Drepturile de autor, după cum putem afla de pe site-ul www.wikipedia.org reprezintă ansamblul prerogativelor de care se bucură autorii cu referire la operele create; instituţia dreptului de autor este instrumentul de protecţie a creatorilor şi operelor lor. Adică, ce înţeleg eu de aici este că, aceste drepturi sunt ale creatorilor pentru lucrările lor artistice şi literare, adică o proprietate intelectuală. La rândul ei, proprietatea intelectuală este definită de Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale drept “orice creaţie a minţii umane”. Fiindcă opera de creaţie originală, exprimată într-o formă concretă, susceptibilă de a fi percepută, reprezintă obiect al proprietăţii intelectuale din momentul elaborării ei.

Intenţionat sau nu, oamenii încalcă deseori aceste drepturi prin reproduceri, distribuiri, traduceri sau orice alte utilizări neautorizate. Aşa că, orice copiere şi distribuire neautorizată reprezintă o încălcare a legii şi a moralei, fie că priveşte un bun material sau o creaţie intelectuală.

Tipurile de lucrări (opere) la care se referă dreptul de autor includ: opere literare precum romane, poeme, piese de teatru, jocuri, lucrări de referinţă, ziare/ reviste, programe de computer, baze de date, pagini Web, filme, compoziţii muzicale şi coregrafice, lucrări artistice: desene, fotografii, sculpturi, arhitectură, reclamă, hărţi, desene tehnice, etc.

Pentru aprofundare, click aici: Plagiatul si drepturile de autor.

Profeţiile lui Nostradamus sunt interpretate, în acest film, prin corelarea cu mesajele unor civilizaţii antice, toate referindu-se la data de 21 decembrie 2012.

Scene de groază şi detalii şocante! Milioane de oameni morţi de foame! Regimul nazist şi cel comunist au colaborat! Acestea sunt câteva dintre scenele filmului documentar “The Soviet Story”, realizat de regizorul Edvins Snore.

Filmul spune povestea regimului sovietic şi cum URSS au ajutat Germania nazistă la instigarea Holocaustului, scrie best-movie.net. Filmul arată documente recent descoperite care atestă acest lucru. Interviurile cu fosti ofiteri de informatii, evidentiaza detalii socante. “The Soviet Story” s-a filmat în mai mult de 2 ani în Rusia, Ucraina, Letonia, Germania, Franţa, Regatul Unit şi Belgia, iar materialele pentru documentar au fost adunate de autor timp de mai bine de 10 ani.