O practică regulată: îl batem şi “se face cuminte”?!

• Sunt motive suficiente pentru a ne convinge de perpetuarea violenţei împotriva copiilor, ca practică regulată… Explicaţiile se găsesc în lipsa de comunicare generată – paradoxal – de cutumele formate în perioada anterioară apariţiei unui copil, care obligă, de cele mai multe ori, la revizuirea poziţiei sociale şi, de multe ori, reconsiderarea vieţii profesionale.

Totuşi, violenţa în familie face ravagii mai ales prin zona rurală sau în regiuni slab dezvoltate, unde oamenii nu prea gândesc aşa cum scrii tu – grijile lor situându-se în cu totul alte direcţii decât în păstrarea siluetei sau a statutului între prieteni.

Evoluţia extrem de abruptă a societăţii, încercările de integrare într-o viaţă normală, la standarde contemporane, însă cu păstrarea unei bune părţi dintre obiceiurile barbare în zona subconştientului, a instinctului, toate acestea duc la umflarea unui uriaş balon de frustrări şi complexe bine ascunse, pe care individul le scoate la iveală de regulă atunci când se află în situaţii de criză, sub presiunea stresului sau a supra-solicitării nervoase.

“Eu te-am făcut, eu te omor”

Sunt sigur că mulţi dintre noi am auzit acest principiu de educare care spune clar “Eu te-am făcut, eu te omor”. Şi nu este unul ce ţine de domeniul trecutului. Are destui adepţi şi până în prezent. Vova, a acceptat să vorbească cu mine şi să-mi spună cum i-a zis tatăl său “eu te-am făcut, eu te omor”.

Vladimir (Vova) P., raionul Ialoveni. Septembrie, 2008

Vladimir (Vova) P., raionul Ialoveni, 12 ani: “Eu sunt un băiat mai puţin cuminte. Cred că ţi-a spus învăţătoarea… Fiindcă eu vreau să fac glume, să mă distrez. Acasă eu nu am cu cine. Mama şi tata mă pun mereu la lucru, să mătur, să tai lemne, la vaci, eu cu calul… mai multe”. “Am încercat odată să le spun că m-am săturat, că vreau şi eu să plec cu băieţii din clasă la fotbal să ne jucăm. Dar a zis să stau acasă, fiindcă am de lucru. Cei care pleacă sunt de capul lor. Şi m-am pus pe prag şi nu vroiam să fac nimic, eram tare supărat. Tata a venit la mine şi a început să strige, dar eu am fugit. A început să mă înjure şi să zică că “eu te-am făcut, eu te omor, şi gata, am scăpat de tine“. Eu tare m-am speriat… de atunci nu le mai ies din cuvânt”. Acum, Vova, aşteaptă cu nerăbdare să termine gimnaziul şi, zice el, să plece de acasă, undeva la muncă. Agresiunea verbală a tatălui său, îl face pe băiatul de 12 ani să se întebe “de ce să mă omoare? de ce m-au făcut atunci?“. Nimeni, probabil, nu-i poate înţelege suferinţa şi calvarul prin care trece, decât cei care se regăsesc în situaţia lui Vova.

“Pe drum trăiesc, mănânc, dorm, râd…”

Şi dacă unii încearcă să cultiveze în copii decenţa, simţul valorii personale, respectul de sine şi faţă de ceilalţi, încrederea în forţele proprii – alţii o spun fără jenă că “eu te-am făcut, eu te omor”. Ajung copiii, din cauza părinţilor, problemelor familiale, violenţei domestice, alcoolismului să-şi spună “pe drum trăiesc… şi tot un drum visezi”.

Da, chiar în centrul Chişinăului, la intersecţia străzilor Tighina şi Varlaam. Aici am găsit-o şi pe Tania, o fată de doar 9 ani. “Eu nu am familie. Şi mama e pe aici (în stradă, n.r.)… Tata a bătut-o pe mama tare… El bea şi ne bate pe toţi. Acum nu avem nici casă, unde să dormim”. “Sunt ce-a mai mare, am un frate mai mic, dar e la mama. Eu acum, stau aici, poate îmi va da cineva bani ca să ne cumpere mama de mâncat” spune vocea unei copile care nu ştie ce e un abecedar. Asemenea cazuri, în care copiii se nasc într-o familie cu părinţi iresponsabili şi alcoolici sunt multe. Oare de ce se ajunge ca tot aceşti copii să fie pedepsiţi?!

Striga ca o nălucă “Unu, doi – profsoyuzul la gunoi!”

Reportaj: „Unu, doi – prof-soyuzul la gunoi!”

O lume a vulgarităţii, a indiferenţei şi a unui sistem corupt… un scuar al unor valori în putrefacţiei… De cealaltă parte – un patetic al principiilor democratice, echitabile, nediscriminatorii… Vladimir Gaidău şi Comitetul Sindicaliştilor din Moldova.

Vladimir Gaidău: "1, 2 - profsoyuzul la gunoi!"

Mărul discordiei dintre Vladimir Gaidău şi Sindicat a apărut în momentul în care acesta a fost demis din funcţia de controlor de bilete de tren. Gaidău susţine că totul este o făcătură. Ca urmare, a depus circa 7 petiţii cu scopul de a i se corecta greşeala comisă de Sindicat. „Până acum am depus 7 petiţii prin care cer să mi se corecteze greşeala pe care a făcut-o Sindicatul. Am fost dat afară din lucru, fără motive, mi s-a spus că aşa li s-a cerut şi ei au executat”. „Leonid Manea, preşedintele Comitetului Sindicatului este responsabil de toate ce mi se întâmplă”.

Protestul începe odată cu circul

O lumea a teatrului/ spectacolului cu un singur actor… Vladimir Gaidău. Spectatorii – repartizaţi şi aşezaţi bine în fotolii, la cald, poate cafea, ceai, acces la internet, în foi… Actorul nostru stă în frig, un timp de toamnă timpurie, cu un aer aspru, nemilos şi el, ca spectatorii. „Circarul”, aşa cum poate e numit de cei care vizionează spectacolul nu afişează nici cel mai neghiob interes. 15 octombrie a fost premiera, iar timp de o lună, până pe 15 noiembrie, Primăria i-a dat autorizaţie. Actorul susţine că dacă „spectatorii” nu dau niciun semn, rămân la fel fără atitudine el va continua. „Dacă nu mă vor lua în seamă, eu voi pleca la Primărie şi voi solicita o nouă autorizaţie. Am de gând să stau aici până când nu îmi vor anula decizia Comitetului Sindicaliştilor şi vor fi pedepsiţi cei care au procedat astfel cu mine”. „Totul este corupţie, se încalcă legile” spune convins de vorbele sale Vladimir Gaidău.

Petiţia rătăcită!

Cu un stagiu de peste 24 de ani de muncă, un copil invalid de gradul II şi fără loc de muncă. Sloganul „Spune NU corupţiei” nu a fost auzit în Bălţi, acolo unde cândva lucra şi Vladimir Gaidău. 15000 mii de dolari doar pentru un certificat medico-legal am spune că este fabulos. Că doar, vorba ceea, poţi să te speli şi cu săpun, nu neapărat să pleci şi la biserică… Gaidău zice că şeful lui este cunoscut ca fiind o persoană dubioasă, cu grave probleme psihice. Şi pentru a-şi păstra un loc de muncă pe măsură, a plătit această sumă de 15000 de dolari. „Valentin Stanţieri, şeful meu, o persoană bolnavă psihică a dat 15000 de dolari pentru a i se scrie în certificatul medico-legal că e sănătos şi nu are probleme. De fapt, nu este aşa (…)” „El mi-a zis în faţă că trebuie să dăm afară din lucru persoanele bâtrâne şi să primească altele tinere, contra sumei de 1000 de dolari”.

Chiar dacă s-a adresat cu mai multe petiţii domnului Manea, nimic nu s-a întâmplat… situaţia e aceeaşi… ba chiar nici legea cu privire la petiţionare nu s-a respectat. „Petiţiile adresate lui Nadejda Demian, secţia de petiţii a Aparatului Guvernului au fost trimise comisarului din Bălţi. Acolo am cerut să fiu audiat, fiindcă băiatul meu a fost maltratat în Bălţi şi implicat în cazul „Domnişor”.

Cei sinceri îl susţin pe Gaidău

Acelaşi actor este de părere că colegii de breaslă, sinceri, care nu au intrat cu mită la lucru îl susţin. Ceilalţi nu. „Este un protest individual, nu au cum să vină…”.

„Cred să nu mor şi îmi voi apăra în continuare familia”, „Fiecare îşi face interesul lor”, „Se râd, zâmbesc”, „Am speranţe că vor ceda, vor respecta legea!”, „Am fost persecutat de o persoană bolnavă psihică”, „Rog să-l corectaţi, rog să-l corectaţi!”, „Au fost violate legi şi convenţii internaţionale”, sau „Jos violenţa, discriminarea, mita, minciuna, minciunica…” au fost laitmotivele conversaţiei cu Vladimir Gaidău. Megafonul şi timbrul vocii sigure sunt armele sale… Oare de ce nimeni n-a observat talentul retoric al al lui Gaidău?!

Violenţa: atac la demnitatea femeilor

• Devenită cea mai răspândită încălcare a drepturilor omului, violenţa împotriva femeilor continuă să fie întâlnită în fiecare ţară şi cultură. În medie, cel puţin una din trei femei este bătută, obligată să facă sex sau supusă altui abuz de-a lungul vieţii. Deşi majoritatea societăţilor condamnă violenţa împotriva femeilor, realitatea este deseori ascunsă sau trecută cu vederea.

Actele de violenţă împotriva femeilor constituie un atac la demnitatea lor. Ca urmare a acestui fenomen femeile îşi devalorizeză potenţialul şi abilităţile, fiind paralizate de temeri legate de siguranţă, securitatea personală, în familie ori în afara ei. Majoritatea din ele sunt marginalizate în societate şi ţinute departe de zona decizională care determină dezvoltarea comunităţilor în care cu toţii trăim.

Violul, „crima pentru zestre”, căsătoria timpurie, mutilarea genitală sau discriminarea sunt unele din formele de violenţă împotriva femeii. Cert este că toate formele de violenţă împotriva femeii sunt încălcări inacceptabile ale drepturilor omului şi stau în calea egalităţii de şanse dintre femei şi bărbaţi. Or, articolul 3 al Convenţiei europene a Drepturilor Omului prevede că „nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante”, fapt pentru care autorităţile publice trebuie să ia măsuri eficiente pentru a proteja femeile împotriva violenţei.

„AM FOST BĂTUTĂ CU COPILUL ÎN BRAŢE!”

Pe Elena P. am cunoscut-o întâmplător. Era la Policlinica nr.6 din Chişinău. Este victima unei agresiuni fizice. N-am ezitat şi am întrebat-o ce s-a întâmplat. „Am fost bătută şi jignită de soţul meu. Acum aştept să intru şi eu la medicul de familie”. „A mai dat în mine, dar nu ca acum. Nu este alcoolic. Dar a venit enervat din oraş. La bucătărie am început să discutăm… eram cu băieţelul de 2 ani în braţe. I-am reproşat că prea mult umblă pe drumuri. El s-a sculat şi m-a început a lovi cu palmele şi pumnii peste faţă. Copilul a început a plânge. S-a speriat foarte tare. Acum pentru dânsul am venit la spital, fiindcă tresare noaptea prin somn”. „Nu am făcut plângere la poliţie, mi-e şi frică parcă… mi-e milă de copil că nu va avea tată dacă divorţez” avea să-mi spună cu lacrimi în ochi, Elena P.

Asemenea situaţii pot fi întâlnite sau auzite de fiecare din noi. Puţine din victimele agresiunii fizice au şi curajul de a recunoaşte, în primul rând, încălcarea drepturilor omului. Frica sau teama de consecinţe le opreşte pe multe femei de a face declaraţii împotriva partenerului.

FEMEILE DIN MOLDOVA SUNT SUPUSE VIOLENŢEI ÎN FIECARE A PATRA FAMILIE

Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, între 40% şi 70% din femeile ce au fost victime ale crimelor înfăptuite în ţări precum Australia, Canada, Israel, Africa de Sud şi SUA au fost omorâte de partenerii lor de viaţă. În Columbia, la fiecare şase zile o femeie este omorâtă de fostul sau actualul partener de viaţă.

În Republica Moldova, conform datelor oferite de Fondul ONU pentru populaţie (UNFPA) femeile din Moldova, cu vârste cuprinse între 16-35 de ani, sunt supuse violenţei în fiecare a patra familie. Violenţa poate fi sexuală, fizică, psihologică şi/sau instigată de nevoi economice. În acest raport se mai arată că, în majoritatea cazurilor, agresorul este un bărbat. În cazul femeilor tinere, cu vârste cuprinse între 16-24 de ani, agresorul este, cel mai des, tatăl, iar în cazul femeilor cu vârste cuprinse între 25-35 de ani – soţul sau partenerul de viaţă. Aceleaşi date arată că violenţa nu are limită de vârstă sau limite economice şi geografice, aceasta fiind raportată de aproximativ 22 la sută din femeile intervievate.

„FEMEIA TREBUIE BĂTUTĂ IAR EA VA ŞTI DE CE”

Maria are acum 27 de ani. S-a căsătorit mult prea tânăra – la 17 ani. Poate de aceea, zice ea acum, a suferit atât de mult şi nu a ştiut ce sa facă, unde să plece sau la cine să se adreseze. Împreună cu fiica lor, Ana, suportă beţiile şi loviturile tatălui. Bărbatul le terorizează pe amândouă.

„După ce ne-am căsătorit, la doar o lună de zile a început să mă lovească mai întâi cu picioarele. Apoi, îmi spunea că „dacă am să te bat tu vei şti de ce”. „Viaţa mea lângă acest om a devenit un chin. Am tot sperat că este aşa, o perioadă, şi se va schimba. În urma unei bătăi crunte, m-am ales cu fracturi multiple cranio-cerebrale. Atunci părinţii mei au intervenit şi am divorţat. Nu mai era cale de întoarcere” susţine parcă retrăind aceleaşi clipe de tortură Maria.

În societatea noastră violenţa împotriva femeilor este tolerată şi chiar încurajată. Pentru unele femei de la ţară încă şi acum „a lua bătaie de la soţ” este ceva natural. Proverbele ce concentrează adevăruri pentru diferite comunităţi pot confirma normele şi valorile sociale. Mai în glumă, mai în serios, Tudor Calmâc din Anenii Noi spune că „Piatra de moară trebuie bătută de trei ori pe zi, iar femeia de şase ori”. „Fiindcă chiar dacă nu face nimic rău acum, ea va face mai încolo. Aşa că mai bine să-ţi ştie de frică”.

Aceste percepţii trebuie schimbate sau chiar combătute. „Luând în consideraţie importanţa tradiţiei pentru populaţia din mediul rural, cele menţionate mai sus reprezintă adevărate provocări pentru bărbaţii şi femeile din Moldova care încearcă să trăiască în relaţii parteneriale” este de părere psihologul Adrian Mocanu.

FEMEILE MALTRATATE TREBUIE SĂ ŞTIE UNDE POT SOLICITA AJUTOR

Comitetul CEDAW în Recomandarea Genarală 19 menţionează, că statele sunt obligate nu doar să blameze toate formele de discriminare faţă de femei, dar şi să intreprindă acţiuni perceptibile în vederea eliminării acestora. La noi, de regulă, este de preferat să nu se afişeze public excesele de violenţă în familie şi consecinţele lor pentru „a nu scoate gunoiul din casă”.

Femeile maltratate din Republica Moldova pot suna la linia fierbinte 0 800 77777 pentru a solicita sprijin. De asemenea, să apeleze la ajutorul unor organizaţii care activează în domeniu. La noi acestea sunt Refugiul „Casa Mărioarei” (liania fierbinte 725861), Centrul Naţional de Studii şi Informaţii pentru Problemele Femeilor din Republica Moldova, UNIFEM (Fondul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Femei) sau Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova.

VIOLENŢA ÎN FAMILIE DUCE LA IMIGRARE

Faptul că tot mai multe femei ale noastre pleacă la muncă în străinătate nu mai este o noutate. Altele refuză să se mai întoarcă acasă, în familie. Majoritatea din ele răspund că se simt libere, nu mai sunt ameninţate de bărbaţi şi nu mai sunt bătute. Când vin însă acasă, intentează divorţul. Aşa s-a întâmplat şi în cazul Ludmilei Cârlig. A fost căsătorită de 14 ani. Principalul motiv pentru care a plecat în Italia, spune ea, a fost gelozia bărbatului, cauză şi a bătăilor. „De fiecare dată când ieşeam de la serviciu eram urmărită de el. Mă suspecta de relaţii extraconjugale. Pentru el orice cunoscut reprezenta o eventuală partidă. Această bănuială îl transforma într-o fiară. Nu se mai putea controla. Mă ameninţa cu moartea şi în fiecare zi eram înjurată. Mi-am luat inima în dinţi şi am plecat în Italia. După doi ani am venit acasă şi am pus punct definitiv, am divorţat”. Ludmila a fost urmărită de soţul ei agresiv mai mult timp după divorţ. Zilnic primea ameninţări. „Mă suna şi îmi spunea că o să regret că am divorţat. A zis chiar că îmi va lua şi copilul cel mai mic, de 13 ani. Dar este deja mare şi îşi dă foarte bine seama cine e tatăl său”. Acum, în opinia Ludmilei decizia de a părăsi ţara a fost cea mai bună soluţie pentru ea şi nu regretă nimic, doar faptul că nu este lângă copii.

Femeia-paznic la Parlament

• Varvara Zingan este din satul Taşlâc, raionul Grigoriopol, contorlat de autorităţile nerecunoscute ale Transnistriei. Femeia protestatează din 2001 în faţa Parlamentului R. Moldova, a scris nenumarate petiţii şi adresări către conducerea de vârf a ţării, însă problema rămâne nerezolvată şi până în prezent.

«Iarăşi asta protestează!»
O simplă călătorie cu troleibuzul pe bulevardul Ştefan cel Mare din Chişinău este destul pentru a vedea aceeaşi doamnă care protestează de mai bine de 7 ani pentru a-şi scoate feciorul din închisoare. Dar, vorba ceea, durerea mamei greu şi puţini o înţeleg… probabil, numai cei care se află în aceeaşi situaţie sau cei care împărtăşesc aceleaşi sentimente. Cazul ei a devenit într-atât de cunoscut pentru unii, încât o simplă călătorie cu transportul public, îi face pe cetăţeni să se exprime la văzul ei, parcă ireponsabili, parcă cu gândul unei probleme rezolvate, dar nedefinitiv „Iarăşi asta protestează… nu s-o fi săturat să stea atâta timp aici?!”. Întrebaţi dacă ştiu de ce protestează doamna în cauză, tânărul din troleibuz, ne-a răspuns că „da’ ce parcă tu ştii?”… Te întrebi dacă nu e paradoxal răspunsul lui, de fapt, al întregii naţiuni, şi încerc să-i spun că ştiu despre ce e vorba. Acelaşi tânăr nu s-a arătat interesat de problema femeiei, continuând, însă, să-şi dea cu părerea „am doi ani de când sunt în Chişinău şi o văd mai toate zilele când trec cu troleibuzul. Doar mi-e interesant, ea n-are ce face altceva? Chiar nu vede că nimeni n-o bagă în seamă…” revoltat parcă pe femeie avea să ne zică tânărul Ion.

Dosarul fabricat şi fiul ferecat sau o temă bună de un film
Mă apropiasem de Varvara Zingan într-o zi în care poliţiştii umblau îmbrăcaţi în uniforme ajustate la regimul de iarnă. Pe semne că vremea era răcoroasă… Aşa şi era, frig şi cu vânt. Vreau să încep o discuţie cu această doamnă, dar mi-e frică să n-o traumezi, era mult prea agitată pentru a afla ceea de ce am nevoie. Totuşi, am întrebat-o „Ce faceţi, doamnă? De ce protestaţi?”. Mă aşteptam la un răspuns mai detaliat, dar mi s-a răspuns doar „Fiul meu a fost arestat pe nedrept!”, încolţită spre geamurile Parlamentului. (…) Trecu câteva clipe şi doamna Varvara Zingan se dezlănţui în a ne relata în detalii „istoria” şi cum a ajuns ea să protesteze în faţa legislativului.

Totul a inceput in martie 2001, cand Vitalie, fiul Varvarei Zingan, impreuna cu prietenul sau, Andrei Cernov, insotiti de doua tinere, Marina Braila si Elena Cernova, au mers la un bar din satul Butor. Tot atunci, in bar, au intrat fiul si nepotul unui oarecare Agatiev. Vitalie il intreba pe unul dintre cei doi daca nu-l vazuse cumva pe un prieten de-al sau. Acesta, insa, i-a raspuns brutal. Astfel, intre baieti se iscase o cearta. Dupa putin timp Agatiev jr. pleca acasa, povestindu-i tatalui sau despre cele intamplate. Infuriat, Agatiev-tatal a luat o arma de foc, iar fiul sau un spray lacrimogen si au urcat intr-un automobil Niva. La bar, acestia l-au chemat pe Vitalie Zingan afara, lovindu-l cu pumnii, fortandu-l sa urce in automobil. Ingrijorat de faptul ca Vitalie nu revine de afara, la locul conflictului a venit Andrei Cernov. Acesta l-a intrebat pe Agatiev ce face cu arma. Dupa cateva minute, de bar s-a apropiat si Ion Coica, incercand sa clarifice situatia. Agatiev, insa, i-a spus acestuia sa nu se implice. Zingan, fiind urcat in automobil, cerea, totusi, ajutorul lui Coica. Dupa ce Agatiev-tatal, fiul si nepotul, in aparenta, se resemnasera, au plecat in sat. In scurt timp, insa, au revenit impreuna cu alti doi barbati. Erau cinci, dar, din pacate, dupa cum constata martorii, nici unul nu a gandit rational… In incaierare, Gulparea, venit cu Agatiev, a decedat, fiindu-i fracturată mortal coloana vertebrală. La locul conflictului politia a gasit un glonte, iar in spital, in hainele victimei a fost descoperita o grenada. Atunci, Agatiev si oamenii sai nu s-au adresat organelor de drept. Ei au hotarat sa judece situatia dupa „leg” proprii.

„La 12.03.2001 am fost chemata la Procuratura din Grigoriopol. Anchetatorul penal, S. Postica, m-a intrebat de fiul meu. Cand terminase de scris, imi citise lucruri pe care eu nu le-am spus. De exemplu, eu nu i-am zis ca fiul meu venise acasa fara rani. Am zis doar ca nu i-am putut vedea ranile, deoarece, in acea noapte, becul era stins. Nu i-am spus ca la locul conflictului au fost cinci automobile si ca fiul meu era plecat la prieteni. Intr-adevar, Vitalie era plecat de acasa. El nu vroia ca Agatiev sa-l gaseasca. Anchetatorul m-a asigurat ca va corecta cele scrise, iar eu trebuia sa-i spun fiului meu sa se prezinte la Postica. In aceeasi zi, la Tiraspol, Vitalie a fost inchis pentru cercetari pe un termen de 30 de zile. Agatiev si-a luat in calitate de martori impotriva fiului meu trei persoane care au lipsit de la locul conflictului, dar carora le-a indicat cum sa se descurce. Astfel, dupa 30 de zile de arest la Tiraspol, Vitalie a fost inchis la Grigoriopol. Aici in vizita a venit Agatiev, propunandu-i fiului meu sa-si schimbe marturiile. „Nu scrie despre arma. O sa-i facem vinovati pe Coica si Cernetchii”, incerca sa-l convinga acesta. Vitalie, insa, a refuzat” , marturiseşte, după şapte ani de la incident, Varvara Zingan.

[In]judecarea cazului
In timpul anchetei, la Grigoriopol, Vitalie a scris o declaratie in care sublinia ca Agatiev l-a lovit cu patul armii. Fostul procuror, I. Tartar, a semnat declaratia, iar Postica a lasat-o la el fara s-o transmita la Tiraspol. Peste cateva zile, Vitalie a fost trimis la Chisinau, unde a venit si Ina Braghin, martora platita de Agatiev. Ea a recunoscut in fata anchetatorului Smochina ca Agatiev a fortat-o sa depuna marturii false. Spre deosebire de Braghin, martora Costicenco s-a aflat in acea seara la locul conflictului. La 19.04.2001, ea a fost interogata de fostul procuror, I.Tartar, si de anchetatorul Postica. Dar si acel proces-vebal nu a mai ajuns la Tiraspol. Singurul motiv e ca datele erau in defavoarea lui Agatiev.

„Am aflat de aceasta nedreptate. Am mers la Postica sa clarific unde sunt procesul-verbal si declaratia fiului meu. El a deschis safeul si mi-a aratat documentele, spunandu-mi ca Costicenco a fost interogata dupa ce cazul a fost transmis la Tiraspol. „De ce ma mintiti? Sunteti oameni cu studii superioare! Interogarea a avut loc la 19 aprilie, iar documentele trebuiau transmise pe 26 aprilie”, i-am spus. Mi s-a recomandat sa iau un avocat. L-am angajat pe M. Placinta. L-am intrebat pe acest avocat de ce este invinuit fiul meu. Mi-a raspuns ca nu stie, pentru ca nu are acces la documente. Mai tarziu am aflat despre relatiile amicale dintre Agatiev si Placinta. Dupa 30 de zile de arest, fiul meu a fost eliberat. Evenimentele ulterioare, insa, au facut ca situatia sa fie in defavoarea sa… La 27.05.2005, Vitalie a fost arestat de politia din Chisinau. As vrea sa aflu de ce este examinat un caz de omor, pe cand a fost o bataie. De ce fiul meu figureaza drept vinovat, daca Agatiev a venit in bar si l-a lovit?”, se intreaba, disperata, Varvara Zingan.

„Am să lupt cu ei!”
Convinsă că dreptate nu e, că dosarul este executat la comanda puterii politice, plin de minciuni şi alte înşelătorii, dn Varvara promite că va lupta cu acei care i-au băgat fiul la închisoare. Numai ei se fac vinoaţi de faptul că şi-a distrus sănătatea, atât ea cât şi feciorul din împuşcărie. „Le-am zis că dacă v-a mers până acum cu dosare pline de minciuni ajunse la CEDO şi m-ai lucraţi, atunci eu am să lupt cu dânşii”. „O persoană trebuie să fie vinovată pentru a putea fi condamnată, nu cum vor unii, cu minciuni şi prostii” cu o tonalitate ridicată zice Varvara Zingan.

Mesaje şi întrebări retorice
În toţii anii de când protestează, dn Zingan a schimbat de câteva ori pancartele. Toate cu mesaje diferite, adresate diferitor autorităţi, guvern, parlament, justiţie, mass media, societate civilă. Insipirate toate din Constituţia Republicii Moldova, Codul Penal şi Codul de Procedură Penală. Din păcate, cei responsabili, sunt retorici… n-au dat nici până acum un răspuns. Probabil, metastazele acestui proces sunt mult prea adânci pentru a răspunde, a da explicaţii în faţa unui cetăţean, în speţă, în faţa unui popor. În asemenea situaţii se spulberă orice speranţă în a guverna „democratic”, în spiritul celui care te-a ales să-i reprezinţi interesele. Nici faptul că stai în faţa Parlamentului nu-ţi mai dă siguranţă, ci te face să tresari la auzul motorului unei maşini cu numărul de înmatriculare RM.

O mamă disperată care încearcă să-şi facă de una singură dreptate, neajutorată, lasată să fie privită ca decor din ferestrele mari şi luminoase ale clădirii Parlamentului. O mamă care încearcă să-şi găsească un răspuns la întrebările „Oare ei nu au copii? Cum s-ar simţi în locul meu?”.

Despre zodia Scorpion

• Zodiacul european (clasic): Scorpion.
• Element definitoriu: Apa.
• Calitate definitorie: semn fix, stabilitate.
• Verb reprezentativ: a dori.
• Culorile zodiei: roşu şi violet.
• Pietre preţioase caracteristice: hematit, topaz, safir.
• Metale caracteristice: fierul şi topazul.
• Ziua cea mai favorabilă: marţi.
• Locuri prielnice: cele situate lângă ape.
• Principalele calităţi ale zodiei: loialitate, hotărâre, curaj.
• Cea mai puternică dorinţă pentru nativul din zodia Scorpion: să transforme.
• Defectele Scorpionilor: gelozie, fanatism, spirit răzbunător.
• Zodiac chinezesc: Iepure.
• Zodiac indian: Turn.
• Zodiac egiptean: Thoth.
• Zodiac floral: Floarea Soarelui.
• Zodiac arboricol: Nuc.
• Numărul personalităţii mele: 6 (şase).

Planetele care mă guvernează:

• Planeta guvernatoare: Pluton.
• Planeta carierei profesionale: Soarele.
• Planeta dragostei: Venus.
• Planeta câstigurilor financiare: Jupiter.
• Planeta sanatatii si a muncii: Marte.
• Planeta casei si a familiei: Uranus.

Celebrităţi ale zodiei:
Demi Moore, Leonardo DiCaprio, Winona Ryder, Julia Roberts, Bill Gates, Whoopi Goldberg, Printul Charles, Hillary Clinton, Picasso, Katherine Hepburn. Voltaire, Emil Constantinescu, Traian Basescu etc.

Alimente:
Are nevoie de lichide, bauturi calde, alimente calde, peste, alimente oferite de apa, telina, ceaiuri, sucuri, alimente bogate in fier, salata verde, mancare din fudulii, alimente de culoare rosie sau neagra: sfecla, cirese, visine, mere, ridichi, capsuni, rosii, zmeura, mure, gogosari, ardei kapia, carne rosie (de vita sau de porc), mancare fiarta, lamai, ceai de musetel, legume si fructe de toamna.

Cadouri:
Carti politiste, carti de groaza, articole de înot, articole cu tenta esoterica (talismane, pietre norocoase, horoscop personal, amulete), flori de mina, obiecte vechi (relicve arheologice), alimente si bauturi fine, carti erotice, carti metafizice (despre reincarnare, paranormal, moarte, spiritism, mistere), carti de tarot, glob de cristal, articole magice, microscop, binoclu, telescop, pahare sau recipiente pentru lichide (vaze), invitatie la un restaurant intim, secret sau la un restaurant cu specific marin, lumanari, articole pentru scufundare, parfum, after shave, colonie, lenjerie intima, articole cu tenta erotica, flori, invitatie la sporturi extreme, parfumuri cu esente masculine, tari, dure, agresive, vestimentatie in nuante de grena, brun, negru, bleu-vert, obiecte metalice, obiecte ce reprezinta scorpioni, pesti, scoici, mamifere acvatice, pasari de apa, pisici, broaste, lebede, broaste testoase, ursi, delfini, foci, betisoare, parfumuri sau esente de aloe, mar, gardenie, lamai, liliac, crin, trandafir, nufar, plante de apa, bijuterii sau obiecte din metalul si pietrele semi-pretioase caracteristice.

Vestimentaţie:
Se imbraca ciudat, chiar daca in general clasic. Prefera sa ramana discreti si misteriosi chiar si prin vestimentatie, deci nu vor atrage atentia prea mult prin haine, ci mai mult prin aerul pe care vor sa il creeze cu aceste haine. Sunt foarte pretentiosi la haine, de aceea nu vor sti cu ce sa se imbrace. Sunt foarte schimbatori in gusturi, daca azi nici nu le observi stilul vestimentar, maine apar cu un stil violent, tipator. Le place vestimentatia sexy, pentru ca atragerea sexului opus este foarte importanta pentru ei. Femeile vor exagera cu un aspect agresiv din punct de vedere sexual, deci pot aborda vestimentatia tip vampa. Pe de alta parte, pentru a-si pastra umbra de mister asupra lor, se pot imbraca toata viata numai in negru. Sunt oamenii extremelor inclusiv in vestimentatie, deci azi pot soca, maine pot trece neobservati. Culorile recomandate pentru a-si amplifica energiile sunt grena, brun, negru, bleu-vert.Le place sa incerce stiluri noi, dar numai de dragul aventurii, nu vor adopta un stil vestimentar pentru prea mult timp, cautand deja o alta provocare.

• Spaţii specifice: Incaperea preferata in casa este dormitorul.
• Locuri prielnice: se simte bine in spatii retrase, discrete, intunecate, misterioase, in preajma sectiei de politie, a garnizoanei, a cimitirului, a farmaciilor, a muzeelor, a ruinelor, a siturilor arheologice, a apelor si marilor.
• Zone benefice: vestul tarii, vestul orasului, in camere cu ferestre spre vest. Sa plaseze patul cu capul spre vest.
• Tari/orase specifice: Norvegia, Siria, Zambia, Algeria, Washington, New Orleans, Liverpool.
• Sunete specifice: Muzica lenta, de meditatie si relaxare, muzica cu tenta erotica, sunetul de apa curgand, susur de izvoare, sunet de valuri.

Profesii:
Farmacist, chirurg, ginecolog, militar, scafandru, arheolog, speolog, politist, spion, justitie, armata, scriitor, detectiv, radiestezist (profesiuni bazate pe cautare si investigare a lucrurilor ascunse, misterioase), fizica nucleara, profesiuni legate de moarte (cimitir, pompe funebre, morga), sexolog (profesiuni legate de sex, erotism, pornografie), psiholog (profesiuni legate de psihicul uman), astrolog (profesiuni legate de mister, ocultism, esoterism), spion (servicii secrete).

Personalitatea zodiei Scorpion
Nativul din zodia Scorpion este hotarât, rafinat, tainic, curios. Poate fi gelos si smecher. Nativul Scorpion poate fascina datorita caracterului lui puternic, cu atât mai mult cu cât are si ceva misterios în el. Vointa si dorinta de a-si impune individualitatea, instinctul lui de conservare, tenacitatea si perseverenta, un mod de a gândi si actiona puternic marcat de sentimente – sunt alte caracteristici foarte pronuntate ale nativului Scorpion, carora li se adauga o buna cunoastere si constientizare a obiectivelor, mândria si respectul fata de sine. (…) Nativul Scorpion poate îmbratisa cu succes cariera de cercetator sau de psiholog. Pentru el, moartea si învierea nu sunt simple figuri de stil. Cunoaste atât culmile, cât si abisurile existentei. Deoarece este permanent sub tensiune, nativul Scorpion poate cadea usor în extreme. Atitudinea lui fata de ceilalti este marcata de neîncredere. Poate fi viclean, razbunator, agresiv, încapatânat si exagerat de gelos.

Sanatate:
Un om al placerilor, nativul din Scorpion este victima acestora. Este predispus la boli de stomac, gât si nas, infectii, hemoroizi, intoxicatii.

O viaţă de profesor, o lume la sat sau despre destinul profesoarei de istorie Eugenia Matvei

• Eugenia Matvei este profesoară la Liceul Teoretic „Ion Creangă” din satul Hârbovăţ, Anenii Noi. Se împlinesc 25 de ani de când a intrat pentru prima oară în faţa unui colectiv de elevi. Copiii cred că e cea mai bună profesoară, cu cele mai bune reuşite. Această calificare nu se datorează numai elevilor premianţi pe care îi are, dar şi sufletului, modului de a comunica cu discipolii. Acum, profesoara Matvei lucrează la monografia satului. Cum reuşeşte într-o viaţă în care munca intelectuală se împarte cu grădinărit, gospodărie şi chiar păstorit? Ne povesteşte în cele ce urmează.
  

  Profesoara de istorie, Eugenia Matvei în clasa a IX-a "A" de la Liceul Teoretic "Ion Creangă", satul Hârbovăţ, raionul Anenii Noi.

„Am ajuns să fiu profesoară parcă întâmplător, căci nu m-am gândit niciodată că aş putea face o meserie în sine din asta. Dar acum ce m-aţi întrebat mă gândesc că poate aşa trebuia să fie…” avea să înceapă a ne spune Eugenia Matvei. Întâmplător fiindcă nu absolvise o facultate pedagogică. Terminase Facultate de Biblioteconomie a Universităţii de Stat. A fost angajată ca bibliotecar la Biblioteca raională din Anenii Noi. După un an avea să iasă în concediu de maternitate. Revenită din nou printre cărţi şi cititori, a fost trimisă ca „instructor de pioneri” la Şcoala de 8 ani din sat. Fiindcă nu erau destui specialişti a fost rugată să predea şi disciplina istoria. Recunoaşte că, avea temeri, dar dragostea faţă de neam, popor a impresionat-o dintotdeauna. Acest lucru i-a dat curaj şi interes de a încerca meseria de profesor… de istorie. După 6 ani absolveşte şi Facultatea de Istorie a aceleaşi universităţi. Acum, deţine o bogată experinţă şi gradul didactic I.

„Încerc uneori să mă conving că nu sunt prof, dar visez…”
O întrebare destul de simplă în aparenţe, cum e să fii profesor la sat? Doamna Eugenia îşi însuşeşte atât de bine condiţia, încât, zice ea, ar putea răspunde printr-un cuvânt, şi în acelaşi timp să scrii un roman. „Uneori încerc să mă conving că nu sunt profesoară, că sunt printre persoane care, ca şi tine, vor să gândească, să citească, să discute şi să devină mai bune, că faci parte dintr-un grup care au aceleaşi idealuri. Iar apoi te loveşti de situaţii care îţi arată că visezi la o utopie”. Să fii dascăl la sat e productiv, dar cu timpul devine plictisitoare meseria. „E muncă enormă, capricioasă, dar care produce roade. Dacă nu ai vocaţie, în scurt timp te plictiseşti, ştiind că acasă te aşteaptă găini, porci, iepuri… de copt pâini sau că te-a ajuns rândul să pleci cu oile şi căprele. Ajungi seara şi îţi dai seama că nu eşti capabilă, nici fizic, dar nici intelectual să lucrezi. Or, nouă îmi trebuie proiectări de lecţie, lucrări de verificat… Ora 4:30 dimineaţa este deşteptarea. Aşa începe ziua, deschizi orarul, te uiţi unde ai ore şi începi a învăţa, a scrie exerciţii”.

„Semănătorii de lumină” sau „semănătorul de ceriale”?
Nici pe departe nu pot fi numite „hobby”, dar se impun a fi activităţi ca semănatul, prăşitul pentru profesoara Eugenia Matvei. „Iarna ar fi cel mai bine…. în rest, răsădeşte, prăşeşte, ai grijă şi udă, stropeşte. Aşa e dacă vrei să mai ai şi de mâncat. Cu salariile noastre nu am acoperi asta nici jumătate de an. Am un soţ şomer, bolnav şi un copil student. Nu predau o materie care mi-ar oferi posibilitatea să desfăşor meditaţii (consultaţii). Nu am bonusuri, existăm numai din ceea ce creştem şi salariul meu”. Totuşi, eroul nostru pentru elevi râmâne a fi un instructur bun, şi „cu temele întotdeauna făcute”. „Viaţa agrară rămâne deoparte în prima jumătate a zilei, atunci când sunt la liceu. Încerc întotdeauna să fiu pregătită, conştientă de misiunea mea, chiar dacă uneori mă găsesc într-o criză informaţională, am dubii, incertitudini şi nu am ce consulta, n-avem literatură, cărţi suficiente”.

Noua istorie, probleme nouă!
De parcă nu e destul că duc mereu insuficienţă de literatură, incapacitatea de a se utiliza de resursele şi motoarele de căutare de pe Internet, profesorii de la sat sunt puşi în faţa unor „reforme” din învăţământ naive. Este şi cazul istoriei care a trecut în 2007 de la istoria românilor şi istoria universală la Istorie (curs integrat). „Într-adevăr, de parcă nu era de-ajuns că nu aveam hărţi, materiale ilustrative, acum cu noul curs de Istorie, noile manuale elaborate sunt pusă în situaţia de a decide eu care e realitatea, care e istoria pe care trebuie să o ştie elevul. Ca concepţie, ca structură manualele sunt bune, dar când vine vorba despre datele care le conţin am reţineri”.

Vacanţa mea sunt bibliotecile şi «drumurile»
Deloc impresionată de trecutul istoric al ţinutului natal, profesoara de istorie Eugenia Matvei a demarat o serie de cercetări şi investigaţii care ar pune în aplicare un vis mai vechi al ei, cel de a scrie istoria satului Hârbovăţ. „Acum, aş putea spune, sunt într-o perioadă de cercetare. Nu am avut vacanţă, am lucrat cu documente, mărturii, am fost la arhivele Bibliotecii Naţionale din Chişinău şi Tiraspol, am cules informaţii de la locuitorii satului pentru a putea scrie monografia satului. Este un gând de-al meu mai vechi şi, acum dacă a apărut posibilitatea, nu am cum să-i rezist”.

„Dacă l-aş întâlni pe Dumnezeu i-aş spune să oprească ura!”
Am încercat să ieşim din din conversaţia obişnuită şi să ne gândim la un aspect mai fictiv. În acest sens, am întrebat-o pe profesoara Eugenia Matvei ce ar vrea să-i spună lui Dumnezeu, dacă l-ar întâlni (imaginar): „În primul rând l-aş ruga să încetinească ura dintre popoare, să facă omenii mai umani, să-i dezrobotizeze şi să ajute Moldova şi populaţia ei să trăiască în condiţii de existenţă normale şi să ne apere de calamităţile naturale”.