Moda, a devenit un subiect de interes de cercetare în sociologie abia la începutul secolului al XIX-lea, ca urmare a dezvoltării societăţii de consum. Aceasta confirmă faptul că oamenii îşi satisfac în mod voluntar nevoile şi dorinţele, ei caută să fie la modă. Printre sociologii care şi-au pus amprenta în studierea stilurilor vestimentare şi rolul acestora în transmiterea unor comportamente, valori şi norme de identificare se numără G. Tarde, G. Spencer, Georg Simmel, T. Veblen, H. Bloomer, P. Bourdieu, Norbert Elias, Alfred Kroeber. Dar mă voi opri la studiile care susţin ipoteza că vestimentaţia adoptată de un individ reflectă personalitatea acestuia şi statusul social.
Atunci când îmbrăcămintea este rezultatul unei alegeri personale oglindeşte personalitatea individului, un anumit stil de viaţă, statusul socio-profesional, apartenenţa la un grup sau la o cultură specifică. Pe de altă parte, stilul vestimentar pe care ni-l însuşim poate fi folosit pentru a ne crea un rol. Aici mă refer la faptul că îmbrăcămintea poate marca statusul social real sau pretins. Această idee este confirmată şi de studiul[1] lui Stephen Baron, în interviurile cu cei 35 de subiecţi membri ai mişcării punk, dintre care 21 femei, 14 bărbaţi, între 14 şi 29 ani. Majoritatea subiecţilor au răspuns că îmbrăcămintea reflectă personalitatea, în special atitudinile şi sentimentele cu privire la familie, şcoală, politică, de aceea sloganurile imprimate pe hainele tăiate şi decolorate erau destinate a semnaliza sărăcia pe care aceştia o experimentează, iar culorile închise, nivelul redus de trai. Această idee este susţinută şi de Georg Simmel (iniţiator al teoriei trickle down[2]), care semnala că adoptarea modei de către individ reflectă particularitatea normei pe care aceasta o generează. „Femeile, bărbaţii, indivizii nehotărâţi, demodaţii, sclavii modei”[3] se conformează diferenţiat normei care reglementează moda, dar cu aceleaşi finalităţi: de accentuare concomitentă a instinctului de individualizare, dar şi de acceptare socială. Aşadar, hainele sunt o marcă a clasei sociale. Iar moda a reprezentat de-a lungul timpului un instrument al puterii, al celor cu un status socio-economic ridicat şi că procesele de aculturaţie care însoţesc moda se propagă pe verticală, de sus în jos. Totodată, ele transmit mesaje despre felul în care te comporţi, gândeşti, despre personalitatea ta. Vestimentaţia are un limbaj propriu, iar mesajul pe care îl transmite ea celor din jur este unul deosebit de complex.
Pentru vizualizarea completă a articolului, click aici.
[1] Baron, Stephen (1989). The canadian west coast punk subculture: A field of study, în Canadian Journal of Sociology, volumul 14, numărul 3, pp. 289-316, disponibil şi online la http://www.jstor.org/pss/3340606
[2] Cunoscută şi sub denumirea de „fluxul vertical al propagării modei”, potrivit căreia moda se propagă pe verticală, de sus in jos, iar traseul pe care aceasta il parcurge, descrie structura societăţii în care se manifestă.
Nici nu pot fi dubii, persoana se autoindentifica si se reclameaza prin tinuta sa. Prin vestimentatie iti faci publicitate, suntem intr-o perioada a brandurilor, iar felul cum te imbraci reflecta felul in care doresti tu sa te priveasca societatea.