Îmi amintesc de o vizită pe care am făcut-o la un magazin de calculatoare acum câțiva ani. Persoana care mi-a răspuns la întrebări era, într-adevăr, o persoană de vânzări. Nu am putut să o categorizez ca fiind femeie sau bărbat. La ce m-am uitat?
- Păr facial: Ea/el avea pielea fină, dar unii bărbați au păr puțin pe față sau chiar deloc (acest lucru variază după rasă, foarte frecvent, Americanii nativi sau persoanele de culoare nu au deloc).
- Sâni: Ea/el purta un tricou larg care îi atârna de pe umeri. Și, după cum se știe despre multe femei care au trecut prin momente rușinoase în adolescența lor din anii 1950, femeile sunt frecvent cu pieptul plat.
- Umerii: ai ei/lui erau mici și rotunzi pentru un bărbat, dar lați pentru o femeie.
- Mâinile: Degete lungi și suple, încheieturile puțin mari pentru o femeie, mici pentru un bărbat.
- Vocea: Tonalitate medie, inexpresivă pentru o femeie, dar deloc în tonuri exagerate pentru un băiat gay.
- Felul în care m-a tratat: Nu a făcut nici un semn prin care să îmi dea de înțeles că suntem de același sau de sexe diferite. Nu existau nici măcar semne că ea/el știa că sexul ei/lui este greu de categorizat și m-am întrebat asupra acestui lucru chiar făcând tot ce am putut că să ascund întrebările mele, astfel încât să nu se rușineze în timp ce vorbeam despre hârtia pentru imprimantă. Am plecat neștiind sexul persoanei care mi-a vândut hârtia și eram neliniștită de acea întrebare rămasă fără răspuns – sunt o victimă a culturii mele!
”eram neliniștită” – eugen? f/b?
si mai exact?