Ne-au făcut banii diabolizaţi

Am produs un mod de viaţă, un mod în care ne gândim la bani, cum să-i facem, să-i avem în cantităţi mari, carduri etc. Recunosc, am o obsesie, cea a banilor. Nu vreau să ajung să nu-mi pot satisface moderat dorinţele, măcar cele prioritare. Banii ne diavolizează pe noi, în primul rând, ca fiinţe umane, ca posesori şi promotori al unor valori general-umane, pierdem credinţa şi acceptăm mai uşor umilinţa. Plecăm afară, ne subjugăm unor escroci şi ajungem, în ultimă instanţă, la fenomenul descris atât de bine de Emile Durkheim – suicidul.

Riscuri şi probleme în activitatea de analist politic

Un analist politic, cum pare el, nu este doar un pamfletar sau o persoană care are ca scop major să critice puterea, să facă adnotări sau recenzii la politica statului. Un analist politic, este, în primul rând, o persoană responsabilă, dacă este conştient de meseria lui, echidistant şi imparţial în raport cu anumiţi lideri politici. Am putea spune că este, în unele cazuri, mai influent ca un preşedinte sau oricare alt actor politic, mai priceput sau, dimpotrivă, un măscărici şi un circar, care face partizanat, dezinformează opinia publică, manipulează şi denigrează imaginea. Iată de ce, a fi analist politic, este interesant, dar şi riscant uneori. De ce? Fiindcă există posibilitatea de a fi momeală pentru un oarecare lider de opinie. Totodată, dacă mai calci şi peste anumite principii de etică, morală sau norme deontologice, ai o imagine de lingău şi un păcătos al doctrinei politice pe care o împărtăşeşti. Deci sunt probleme, de care, volens-nolens, te ataşezi sau dacă nu, îţi sunt atribuite de către alţii din breaslă.