Refuz să mă las condus de nişte rupţi în cur

Am scris de nenumărate ori că trebuie să fim tineri activi, să participăm în societate. Am crezut şi sunt convis de ceea ce spun. Nu cred că conducerea ţării e vinovată şi, uneori, pe bune, când îi aud pe unii că “aşa ni-e conducerea” mă indispune masiv. Cei care ne conduc ne reprezintă. Altfel zis, cum sunt ei, suntem şi noi, ca membri ai pulimii, politologic, numită naţiune. Iar dacă societatea, în alegerile şi în procesele decizionale va fi mai “activă”, mai responsabilă faţă de sine şi mediul în care mănâncă şi se cacă, atunci, voi participa la vot. Fiindcă, participarea, după cum am învăţat este un drept moral şi politic, o parte integrantă a principiilor democratice, un indice al atitudinii civice a tinerilor; o temelie pentru dobândirea experienţei de viaţă; învăţare, mijloc de dezvoltare personală şi a societăţii. Deci foarte bine! Motive destule de a participa la vot.

Şi dacă din toată treaba asta găsesc doar fluturaşi de doi bani sau proiecte penibile? Aşa că încep să mă întreb de ce să mai votez, dacă ei, nu fac nici cel mai mic efort de a mă convinge să le dau votul. Poate mă confundă cu vreun căţel sau papagal pe care-l atrag afişele colorate şi lucioase. Ei bine, nu. Am nevoie de mai mult. Vreau să văd candidatul pe stradă, prin piaţă, vreau să-l ştiu din vedere, să am impresia că nu candidează doar pentru că cei din partid ştiu că va ieşi sigur.

Din informaţiile pe care le deţin, mai multe organizaţii nonguvernamentale vor organiza training-uri de stimulare a participării tinerilor la alegeri. Eu, însă, vin cu câteva motive ce mă face să nu votez. Pur şi simplu, chiar nu vreau să fiu condus de nişte rupţi în cur. De ce? Păi iată: