- Chiar dacă este sancţionată de legi, violenţa asupra copiilor, încă mai reprezintă o practică obişnuită de a educa, pune la învăţat sau la muncă un copil. Neputincioşi în faţa maturilor, copiii sunt afectaţi în mod dramatic de acele evenimente la care i-au parte.
“Mi-a ars o palmă şi un picior în fund, fiindcă am ars mâncarea pe care încercam să o pregătesc” mărturiseşte un copil de clasa a III-a. Inconştienţi sau cu bună-ştiinţă, unii părinţi îşi bat copiii neîncetat. Cred că astfel îi va face să le ştie de frică, să-i respecte sau să nu le răspundă înapoi. “Cel mai mult ţip la el, dar dacă mă scoate din fire o ia!” zice Ana, 32 de ani. Dar oare ce se întâmplă cu acel copil care nici la şcoală nu are parte de această linişte emoţional-afectivă?
“Eşti cel mai prost din clasă!”
Consideraţi de noi “semănători de lumină” unii din profesori dovedesc că sunt contrariul. “Semănători de agresivitate şi violenţă” ar fi în cazul profesoarei care şi-a scris elevul cu markerul pe frunte “Prost”. Aşa se întâmplă în Republica Moldova. Fiindcă nu ştii răspunsul corect la întrebare, dascălii nu mai au puterea de a-ţi mai explica o dată, ci trece la alte metode de memorare. “Eram la lecţia de matematică. M-a trecut pe mine la tablă să fac împărţire. Dar nu prea am ştiut cum să o duc la capăt, mai ales cu restul… Învăţătoarea a început să ţipe la mine, spunând că sunt cel mai prost. M-a trecut în bancă, a luat un marker şi mi-a scris pe frunte cuvântul “Prost”. Atunci toţi tăceau, dar la pauză au început colegii să se râdă de mine…” spune ofensat şi neglijat Petrică din a II-a.
„Şcoala – mediu fără violenţă”
Îngrijoraţi de raportul UNICEF asupra situaţiei copiilor din ţară şi violenţa din şcoli, cei de la Ministerul Educaţiei şi Tineretului, încă din februarie 2008, au demart un proiect “Şcoala – mediu fără violenţă” ce cuprinde toate cele 1500 de şcoli din ţară, asigurând un parteneriat educaţional între copii, părinţi şi profesori.
Timp de un an de la debut, proiectul a organizat mai multe activităţi, printre care training-uri pentru pedagogi privind disciplinarea pozitivă şi non-violentă, ore speciale cu subiectul violenţei în toate şcolile, editarea unei broşuri pentru elevi, seminare informative pentru cadrele didactice şi administraţia instituţiilor de învăţământ etc.
De altfel, însuşi ministrul de atunci, Victor Ţvircun menţiona în cadrul conferinţei că “Este important, pe de o parte, să ajutăm copiii să înveţe despre comunicarea non-violentă şi să-şi dezvolte abilităţi de soluţionare paşnică a conflictelor, iar, pe de altă parte, să ajutăm profesorii să înveţe cum pot educa şi disciplina copiii fără a utiliza pedepse fizice sau psihologice”.
Mi se rupe inima cind vad copii agresati verbal si fizic…nu stiu daca poate exista ceva mai josnic. Profesorii care umilesc copiii sunt niste nenorociti, la fel si parintii care distrug psihologia copilului care reprezinta viitorul de maine.
Trist, foarte trist…
Comentariu�Comentarii de nadiusha — 31 ianuarie 2009 @ 11:20 pm
Cazurile pe care le-ai relatat mai sus sunt teribile, de ce nu isi pun intrebarea de ce copii nu inteleg poate ar fi trebuit sa schimbe metodele de predare mult prea plictisitoare pentru copii??dar nu sa-i injure si sa-i faca de ris. Violenta e prezanta peste tot, iar unii ar trebui sa-si controleze emotiile negative, pentru ca scopul societatii este sa educam generatiile.
Comentariu�Comentarii de Dina Cepeliuc — 2 februarie 2009 @ 2:07 pm
Acum imi pare mai trist ca niciodata, pentru ca in scoala sint primiti toti cei care au terminat universitatea pedagogica, fara a mai trece vre-un test suplimentar…sau ceva de genul, lipsa cadrelor didactice in scoala as putea soune ca deasemenea duce la probabilitatea de a se mentine violenta.
Comentariu�Comentarii de ludmilag — 2 februarie 2009 @ 3:13 pm
Pai nu trebuie exclus faptul ca un factor influent la acest fenomen se afla si indiferenta sociala pe care tara noastra o denota.Chiar daca scriem bloguri povestim in cafenele boeme toata mizeria din jurul nostru ne lipseste si actiunea,inceputul,modelul ala pe care cei speriati sa il urmeze….eu m-am nascut in 83 si pe perioada neocomunismului Iliescian scoala pe care o frecventam devenise un calvar datorita comportamentului unor anumiti profesori dar atunci copil fiind consideram situatia drept normala….la fel se intampla si azi cu o parte din elevi…
Comentariu�Comentarii de manifest urban — 28 octombrie 2009 @ 6:27 pm