Perfecţionarea omului este condiţionată şi de corectitudinea viziunii lui asupra naturii valorilor

Perfecţionarea omului este condiţionată nu numai de factori economici, politici şi militari mult discutaţi în ultimul timp, ci şi de corectitudinea viziunii oamenilor asupra naturii valorilor.

Înnoirile profunde în creaţia valorică şi interacţiunea contemporană a civilizaţiilor implică o viziune asupra istoriei, care acţionează ca modalitate a noii instruiri valorice, contribuind la afirmarea unei culturi moderne, la creaţia autentică şi la înscrierea în patrimoniul culturii universale. În esenţa ei, realitatea istorică este creaţia şi afirmarea de valori. Creaţia valorilor nu depinde numai de posibilitatea indivizilor, ci şi de mijloacele pe care aceştia le găsesc în fiecare perioadă.

Sistemul de valori reprezintă nucleul unei culturi şi civilizaţii, al unui mod de viaţă şi de existenţă socială. Valoarea reprezintă ceea ce îi atrage pe oameni, ceea ce oamenii doresc să obţină şi să folosească. Valorile sînt strîns legate de scopuri şi obiective. Oamenii se angajează în diferite competiţii şi acţionează pentru a obţine aceste valori.

Noţiunea de valoare reprezintă drumul cunoaşterii Binelui şi Răului, a Adevărului şi Erorii, a Frumosului şi Urîtului. Metafizic vorbind, acest drum a început în momentul cînd primii oameni (Adam şi Eva) au gustat din pomul cunoaşterii binelui şi răului. În termeni ştiinţifici, istoria a început în momentul cînd primii oameni au început să gîndească, moment care a fost marcat prin apariţia picturilor rupestre.

Nu există popor care să nu dispună de un oarecare număr de idei, sentimente şi practici pe care educaţia trebuie să le imprime în sufletul tuturor copiilor. Ca acţiune socială, educaţia se înfăptuieşte în limitele unor garanţii naţionale şi statale, pe fondul unei vieţi sociale şi al unor tradiţii ce s-au acumulat de-a lungul dezvoltării poporului român.

Fără valorile naţionale noi pînă astăzi n-am fi avut conştiinţa de ce am fost, de ceea ce sîntem şi de ceea ce am putea deveni.

Cîteva exemple extrase din folclorul nostru pot contribui mult la formarea personalităţii elevului în contextul valorilor general-umane şi naţionale:

- „Înţelepciunea înalţă capul celui spetit”;
- „Plecarea spre fapte bune este semn de înţelepciune”;
- „Cu mult mai frumoasă este frumuseţea sufletului decît a obrazului”;
- „Frumuseţea îţi vorbeşte tăcînd”;
- „Binele de toţi e cunoscut, dar de puţini e urmat”;
- „Pînă nu dai de rău nu înţelegi binele”;
- „Omul înţelept este mai împărat ca toţi împăraţii”;
- „Omul ce adevărul goneşte de adevăr se ţine”.

Oricît de adînc am coborî în istorie, nu găsim nici o epocă, în care omul să nu fi găsit utilitatea, vitalitatea, adevărul, frumosul, binele, credinţa, stima, dragostea, umanismul ca nişte valori permanente ale conştiinţei lui. Ca şi cu milenii în urmă omul caută Frumosul, Adevărul, Binele, dar formele pe care le găseşte astăzi sînt cu mult mai numeroase şi mai variate decît în trecut.

În fiecare din noi coexistă valori individuale, valori sociale naţionale sau general-umane, toate valorile avînd o determinare istorică. Evoluăm confruntîndu-ne cu valorile. Trăim, fiecare în parte şi toţi laolaltă, în sisteme de valori care comunică strîns între ele.

Valorile noastre supreme sînt valorile Patriei. Pentru fiecare din noi pămîntul strămoşesc ca mediu teritorial, natural, social, politic, lingvistic şi spiritual, în care poporul s-a afirmat cu tradiţiile, realităţile etnice şi idealurile lui specifice, este mai întîi de toate o sumă a unor nepieritoare valori.

Valorile obiectivează tot ce este constant, durabil şi autentic în realitatea noastră naţională, valorile ne dau conştiinţa propriei noastre identităţi şi tot ele structurează datoriile noastre civice, morale şi naţionale.