“Capra cu trei iezi” (varianta remixata)

Public-tinta: tinerii
A fost, dar si poate mai este, cine stie, o super-mega-extra capra. Avea ea 3 feciori, „krutie” de firea lor, pentru ca le placea sa fie in rand cu moda si cu noutatea. Dar, din pacate, nu aveau tata, traiau numai cu mama lor. De la sine e clar, ca bine nu prea o duceau… Si plus la toate, aveau ei un bandit care atentau la viata lor, este vorba despre lup. Si asta nu era bine, sarac si el. Mancarea sa preferata erau iezii. Mama, grijulie, calda la suflet si marinimoasa a plecat dupa hrana, dar nu inainte de a anticipa tinerii iezi, ca posibil sa vina lupul in vizita. Au gasit in comun un cod, dupa care sa o recunoasca. Copiii au inteles. Mama pleaca. Dupa scurt timp, se iveste lupul. Iezii dau dovada de inteligenta si nu deschid pentru ca recunosc glasul lupului, gros si infricosator. A doua incercare, iar ratata (chiar daca lupul si-a ascutit vocea). Vine a treia runda, lupul isi atinge scopul. Iezii, in afara de cel mic, deschid. Cei prosti si incapabili sunt mancati (asa le trebuie). Vine mama, iedul cel mic povesteste istoria cruda… Capra, pune la cale un seretlic prin care ii readuce inapoi pe feciori din burta lupului urat. Poveste se termina cu brio. Componenta familiei reintregita!

Public-tinta: clasa politica
Candva a existat o capra, mandra si frumoasa pentru ca era speaker. Dar cea mai mare bucurie a ei, erau cei 3 feciori. Unul era democrat, altul liberal si al treilea comunist. Se certau de fiecare data cand mama nu era langa dansii, pentru ca fiecare se considera mai mare decat altul. Gradinita nu lucra, era in stare de reparatie. Veni vremea cand scumpa lor mama, care era si comunista, si liberala, si democrata, trebuia sa plece dupa hrana. Insa, daca acesta din urma lucra in parlament, avea o groaza de dusmani, dar adevaratul terorist era lupul. Acesta, fiind apolitic, isi dorea sa-si satisfaca poftele cu iezii speaker-ului. Mama stia despre aceasta incalcare a legii, de aceea hotaraste impreuna cu iezii, si voteaza toti unanim ca atunci cand va sosi ea acasa cu mancare va canta un cantecel [stiut doar de ei]. Regretabil este faptul ca nu aveau paza sau securitate la poarta, pentru ca lupul nu se lasa nici el mai prost si asculta discutia. Capra pleaca. Trece putin timp si la usa se aude cantand. Democratul, liberalul si comunistul recunosc vocea lupului si nu deschid. Lupul atunci pleaca si isi ascute vocea, reintorcandu-se cu acelasi scop;) Tinerii politicieni reactioneaza la fel, nu deschid. Cetateanul civic se enerveaza, vine a treia oara cu o voce aproape echivalenta cu cea a mamei, democratul si liberalul deschid usa si sunt infulecati, comunistul, hatru de firea lui, se ascunde si scapa. Cand vine mama, cel mic relateaza tot jocul. Ea indurerata, nu se gandi mult, si incearca sa-i vine de hat lupului, invitandu-l la o cina. Capra da dovada de diplomatie si iezii care au fost mancati, ies din burta lupului. Peste cateva zile, capra sta cu securitatea la usa!

Public-tinta: oameni de arta
Este capra – mama. Ea avea trei feciori-iezi. Toti diferiti, toti egali. Mama lor era scriitoare romantica, visatoare (poate din pricina ca nu avea barbat?). Copiii, aveau si ei harul mostenit de la mama, dar priveau cu alti ochi realitate. Unul, cel mai mare, este adeptul absurdului, ghidandu-se de teza filosofiei existentialiste (A. Camus, J.P. Sartre) despre absurditatea existentei. Acesta vedea in viata inconjuratoare lipsa unei logici, a legaturilor intre cauza si efect. Cel mijlociu era simbolist, pentru ca scria poezii in care se regaseau numai semne, exprima numai atitudini poetice si stari sufletesti, muzicalitate, cromatica si olfactiv, precum si alte simturi se regaseau. Cel mic, era realist, si reflecta veridic realitatea, fara ca sa implice afectivitate. Romantica mama ajunsese la un moment in care simtea ca nu mai are ce manca si, hotarase sa plece sa mai caute ceva, poate gaseste totusi. Dar, tare mai erau dragi iezii lupului care era postmodernism de extrema. Se cunostea aceasta taina. De aceea, pentru protectia copiilor, mama scrisese o micropoezie, cantec prin care iezii sa o recunoasca ca este ea. Absurdul, simbolistul si realistul inteleg. Mama pleaca linistita. La usa se iveste cineva, iedul-absurd intreaba cine este, iar lupul incerpe a canta si se demasca din cauza vocii groase. Nu se lasa batut si pleaca sa-si ascute vocea. Vine a doua oara, la fel – ratare. Se enerveaza si pleaca. A treia oara vine cu o voce exceptional de asemanatoare ca a caprei. Absurdul si simbolistul, vad altfel realitatea, si cred ca este mama lor – deschid usa. Realistul, si-a dat seama si s-a ascuns. Lupul pe cei doi ii papa binisor, pe al treilea nu il gaseste. Cand vine romantica acasa si aflta noutatea nu sta mult pe ganduri si isi imagineaza cum sa-si intoarca feciorasii. Il invita pe lupul hapsan la cina. Asta, nepriceput, se prinde in capcana, si iezii sar din burta lui, el cazand intr-o para de foc, arzand acolo, dar tot cerand ajutor. Familia artistei este in componenta initiala. Toti s-au asezat la masa si au inceput sa relateze, fiecare in maniera lui, aceasta istorioara.

Educatori în domeniul drepturilor omului

• Timp de o săptămână, 13-19 0ctombrie, circa 30 de tineri din organizaţii diferite ale ţării au participat la cursul de instruire “Tinerii pentru Educaţia în domeniul Drepturilor Omului”. Organizat de Consiliul Naţional al Tineretului din Moldova, cursul este unul propice pentru tineri, reprezentanţi ai societăţii civile, organizaţii care activează în domeniul drepturilor omului.

Am toată luciditatea minţii (din câte ştiu), de asta cred că cursul mi-a fost util din mai multe puncte de vedere. Totuşi, am întâlnit semeni care vor să-şi cunoască drepturile, în primul rând, apoi, mergând în organizaţie, fiind multiplicatori. Trainerii, Mariana Ţurcan, Ruxandra Pandea sau Andrei Lutenco sunt şi ei educatori (…) Experienţa acestora cu tinerii, interactivitatea şi abilităţile de comunicator au intensificat dorinţa (sau curiozitatea) noastră de a învăţa, de a ne forma noi cunoştinţe, capacităţi, aptitudini şi valori. Or, fiind organizaţi, datorită trainerilor şi Nataliei Cojohari şi Linei Acălugăriţei (cordonatori-proiect), tinerii participanţi au ajustat conţinutul COMPASS-ului necesităţilor şi/sau realităţii autohtone. Datorită invitaţilor ne-am creat o impresie/ părere vis-a-vis de aspectele (guvernamentale sau non-) ce ţin de domeniul DO.

Consider că ideea, în sine, a proiectului este o reuşită. Şi sunt conştient de faptul că, chiar dacă nu toţi vor fi multiplicatori, măcar pentru ei însuşi vor fi capabili să definească conceptul de DO, principii şi valori a DO. Iar respectarea acestora vine de la tine, de la faptul cum ştii tu să ţi le protejezi sau ştii cum să lupţi atunci când îţi sunt încălcate. Cursul “Tinerii pentru Educaţia în Domeniul Drepturilor Omului” a încercat să pătrunde în aceste sfere, astfel încât fiecare din noi să ne expunem părerea, viziunea, acceptarea sau, dimpotrivă, dezacordul faţă de o problemă pusă în discuţie (cum ar fi, pedeapsa capitală).

Mai poate cineva să-mi încalce vreun drept? I-a încercaţi…

Un italian a ieşit din comă înainte de a muri şi a spus cine l-a împuşcat

• Un sicilian împuşcat în cap de patru ori şi care a stat în comă zece zile s-a trezit pentru câteva ore, spunând înainte să moară că nepotul său este asasinul, relatează AFP, citând cotidianul La Stampa.

Pe 4 octombrie, în Palermo (Sicilia, sud), Antonino Tripoli, de 66 de ani, a fost împuşcat în cap, fiind spitalizat în stare foarte gravă. După zece zile, Tripoli a ieşit brusc din comă, iar câţiva poliţişti veniţi repede la el l-au bombardat cu întrebări, printre care şi cine l-a rănit. Victima, perfect conştientă, a răspuns, însă nu a folosi cuvinte, ci semne.

În cursul interogatoriului şi ghidaţi de indicaţiile sale, anchetatorii i-au arătat o poză a nepotului său Domenico Gargano (32 de ani), pe care rănitul l-a arătat cu degetul, confirmând că el este autorul. Antonino Tripoli a murit câteva ore mai târziu, potrivit cotidianului.

HIV/SIDA este o problemă care trebuie să ne preocupe pe toţi

• SIDA nu este o boală ca oricare alta. Este o problemă socială, o problemă care ţine de drepturile omului, o problemă economică. HIV afectează pe toţi, indiferent de vârstă, culoare, orientare sexuală, sex. Consecinţele asupra societăţii sunt aceleaşi pe care virusul le are asupra corpului uman.

Virusul imunodeficitar (HIV) şi sindromul imunodeficinţei dobândite (SIDA) sunt două lucruri diferite. HIV este virusul, SIDA este infecţia. Virusul slăbeşte sistemul imun al omului până la starea când în organism încep să se dezvolte aşa-numitele „infecţii oportuniste”. Când organismul nu le poate face faţă suntem diagnosticaţi ca fiind bolnavi de SIDA. Cel mai rău este (fapt pentru care trebuie să ne pese) că HIV afectează tot mai mulţi tineri care ar trebui să contribuie la dezvoltarea economică, la o evoluţie intelectuală şi la creşterea copiilor. Ea le afectează în mod disproporţionat şi pe femei, transformând milioane de copii în orfani. Ca şi asupra organismului uman, HIV are aceleaşi consecinţe şi asupra societăţii: reduce rezistenţa şi slăbeşte capacitatea, împiedică dezvoltarea şi ameninţă stabilitatea.

„Acest lucru nu trebuie să se întâmple. Avem mijloace să-i prevenim pe tinerii adulţi asupra riscului infectării cu HIV. Avem mijloacele să îi tratăm pe cei care sunt infectaţi. Avem mijloacele să oferim grijă şi sprijin” spune Yury Sarancov de la Fundaţia SIDA Est-Vest, Ucraina.

Viaţa nu aşteaptă!

Datele statistice arată că răspândirea globală a HIV este în continuare în creştere. Principala prioritate ale organizaţiilor internaţionale în domeniu este asigurarea accesului tuturor la prevenţia HIV, la tratament, grijă şi sprijin – oriunde ar locui, orice ar face. Aceasta îi include şi pe cei care îi regăsim la periferia societăţii – nomazi, femeilor practicante de sex comercial, consumatori de droguri injectabile şi bărbaţi care întreţin relaţii sexuale cu alţi bărbaţi. Virusul şi boala îi afectează şi pe cei care activează în principalele sectoare – în cadrul guvernului, în bănci sau birouri de avocatură, în şcoli şi în organizaţii internaţionale. „Viaţa nu ne aşteaptă pe nimeni din noi…Înţelegem că ţara asta are probleme dar noi, tinerii, suntem una dintre aceste probleme şi avem nevoie de un pic de atenţie. Avem nevoie să fim ascultaţi” comentează situaţia Maria P.

Conform datelor oferite de UNAIDS, în decembrie 2007 situaţia estimativă HIV/SIDA în lume era:

Persoane trăind cu HIV/SIDA: 33,2 milioane

Persoane nou infectate cu HIV: 2,5 milioane

Decese cauzate de SIDA: 2,1 milioane.

Organizaţia Planned Parenthood Health Services, SUA a estimat că 2/3 din persoanele infectate cu HIV nu ştiu că au această maladie, iar în fiecare zi se nasc 1600 copii infectaţi cu HIV din mame seropozitive. SIDA ucide, în prezent, o persoană la 11 secunde, iar la fiecare 6 secunde o nouă persoană se infectează cu HIV. Se estimează că în anul 2010 la nivel mondial vor fi aproximativ 85 de milioane de persoane infectate cu HIV.

Conform statisticilor oficiale în Republica Moldova la 01.09.2007 sunt înregistrate 3961 de persoane infectate cu HIV. Conform buletinului informativ al Centrului Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă pe parcursul semestrului I al anului 2008 s-au înregistrat 371 cazuri noi de infecţie HIV, inclusiv în teritoriul de Est al republicii 142. Vârsta cea mai afectată de virusul HIV este de 20-34 de ani. Tot în acest raport se mai menţionează că cea mai înaltă răspândire are loc în municipiul Bălţi şi raioanele Basarabeasca, Căuşeni, Făleşti, Hânceşti, Rezina, Glodeni, Sângerei, Ştefan-Vodă. În teritoriile de Est ale republicii în oraşul Tiraspol şi raionul Râbniţa.

Violenţa: atac la demnitatea femeilor

• Devenită cea mai răspândită încălcare a drepturilor omului, violenţa împotriva femeilor continuă să fie întâlnită în fiecare ţară şi cultură. În medie, cel puţin una din trei femei este bătută, obligată să facă sex sau supusă altui abuz de-a lungul vieţii. Deşi majoritatea societăţilor condamnă violenţa împotriva femeilor, realitatea este deseori ascunsă sau trecută cu vederea.

Actele de violenţă împotriva femeilor constituie un atac la demnitatea lor. Ca urmare a acestui fenomen femeile îşi devalorizeză potenţialul şi abilităţile, fiind paralizate de temeri legate de siguranţă, securitatea personală, în familie ori în afara ei. Majoritatea din ele sunt marginalizate în societate şi ţinute departe de zona decizională care determină dezvoltarea comunităţilor în care cu toţii trăim.

Violul, „crima pentru zestre”, căsătoria timpurie, mutilarea genitală sau discriminarea sunt unele din formele de violenţă împotriva femeii. Cert este că toate formele de violenţă împotriva femeii sunt încălcări inacceptabile ale drepturilor omului şi stau în calea egalităţii de şanse dintre femei şi bărbaţi. Or, articolul 3 al Convenţiei europene a Drepturilor Omului prevede că „nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante”, fapt pentru care autorităţile publice trebuie să ia măsuri eficiente pentru a proteja femeile împotriva violenţei.

„AM FOST BĂTUTĂ CU COPILUL ÎN BRAŢE!”

Pe Elena P. am cunoscut-o întâmplător. Era la Policlinica nr.6 din Chişinău. Este victima unei agresiuni fizice. N-am ezitat şi am întrebat-o ce s-a întâmplat. „Am fost bătută şi jignită de soţul meu. Acum aştept să intru şi eu la medicul de familie”. „A mai dat în mine, dar nu ca acum. Nu este alcoolic. Dar a venit enervat din oraş. La bucătărie am început să discutăm… eram cu băieţelul de 2 ani în braţe. I-am reproşat că prea mult umblă pe drumuri. El s-a sculat şi m-a început a lovi cu palmele şi pumnii peste faţă. Copilul a început a plânge. S-a speriat foarte tare. Acum pentru dânsul am venit la spital, fiindcă tresare noaptea prin somn”. „Nu am făcut plângere la poliţie, mi-e şi frică parcă… mi-e milă de copil că nu va avea tată dacă divorţez” avea să-mi spună cu lacrimi în ochi, Elena P.

Asemenea situaţii pot fi întâlnite sau auzite de fiecare din noi. Puţine din victimele agresiunii fizice au şi curajul de a recunoaşte, în primul rând, încălcarea drepturilor omului. Frica sau teama de consecinţe le opreşte pe multe femei de a face declaraţii împotriva partenerului.

FEMEILE DIN MOLDOVA SUNT SUPUSE VIOLENŢEI ÎN FIECARE A PATRA FAMILIE

Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, între 40% şi 70% din femeile ce au fost victime ale crimelor înfăptuite în ţări precum Australia, Canada, Israel, Africa de Sud şi SUA au fost omorâte de partenerii lor de viaţă. În Columbia, la fiecare şase zile o femeie este omorâtă de fostul sau actualul partener de viaţă.

În Republica Moldova, conform datelor oferite de Fondul ONU pentru populaţie (UNFPA) femeile din Moldova, cu vârste cuprinse între 16-35 de ani, sunt supuse violenţei în fiecare a patra familie. Violenţa poate fi sexuală, fizică, psihologică şi/sau instigată de nevoi economice. În acest raport se mai arată că, în majoritatea cazurilor, agresorul este un bărbat. În cazul femeilor tinere, cu vârste cuprinse între 16-24 de ani, agresorul este, cel mai des, tatăl, iar în cazul femeilor cu vârste cuprinse între 25-35 de ani – soţul sau partenerul de viaţă. Aceleaşi date arată că violenţa nu are limită de vârstă sau limite economice şi geografice, aceasta fiind raportată de aproximativ 22 la sută din femeile intervievate.

„FEMEIA TREBUIE BĂTUTĂ IAR EA VA ŞTI DE CE”

Maria are acum 27 de ani. S-a căsătorit mult prea tânăra – la 17 ani. Poate de aceea, zice ea acum, a suferit atât de mult şi nu a ştiut ce sa facă, unde să plece sau la cine să se adreseze. Împreună cu fiica lor, Ana, suportă beţiile şi loviturile tatălui. Bărbatul le terorizează pe amândouă.

„După ce ne-am căsătorit, la doar o lună de zile a început să mă lovească mai întâi cu picioarele. Apoi, îmi spunea că „dacă am să te bat tu vei şti de ce”. „Viaţa mea lângă acest om a devenit un chin. Am tot sperat că este aşa, o perioadă, şi se va schimba. În urma unei bătăi crunte, m-am ales cu fracturi multiple cranio-cerebrale. Atunci părinţii mei au intervenit şi am divorţat. Nu mai era cale de întoarcere” susţine parcă retrăind aceleaşi clipe de tortură Maria.

În societatea noastră violenţa împotriva femeilor este tolerată şi chiar încurajată. Pentru unele femei de la ţară încă şi acum „a lua bătaie de la soţ” este ceva natural. Proverbele ce concentrează adevăruri pentru diferite comunităţi pot confirma normele şi valorile sociale. Mai în glumă, mai în serios, Tudor Calmâc din Anenii Noi spune că „Piatra de moară trebuie bătută de trei ori pe zi, iar femeia de şase ori”. „Fiindcă chiar dacă nu face nimic rău acum, ea va face mai încolo. Aşa că mai bine să-ţi ştie de frică”.

Aceste percepţii trebuie schimbate sau chiar combătute. „Luând în consideraţie importanţa tradiţiei pentru populaţia din mediul rural, cele menţionate mai sus reprezintă adevărate provocări pentru bărbaţii şi femeile din Moldova care încearcă să trăiască în relaţii parteneriale” este de părere psihologul Adrian Mocanu.

FEMEILE MALTRATATE TREBUIE SĂ ŞTIE UNDE POT SOLICITA AJUTOR

Comitetul CEDAW în Recomandarea Genarală 19 menţionează, că statele sunt obligate nu doar să blameze toate formele de discriminare faţă de femei, dar şi să intreprindă acţiuni perceptibile în vederea eliminării acestora. La noi, de regulă, este de preferat să nu se afişeze public excesele de violenţă în familie şi consecinţele lor pentru „a nu scoate gunoiul din casă”.

Femeile maltratate din Republica Moldova pot suna la linia fierbinte 0 800 77777 pentru a solicita sprijin. De asemenea, să apeleze la ajutorul unor organizaţii care activează în domeniu. La noi acestea sunt Refugiul „Casa Mărioarei” (liania fierbinte 725861), Centrul Naţional de Studii şi Informaţii pentru Problemele Femeilor din Republica Moldova, UNIFEM (Fondul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Femei) sau Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova.

VIOLENŢA ÎN FAMILIE DUCE LA IMIGRARE

Faptul că tot mai multe femei ale noastre pleacă la muncă în străinătate nu mai este o noutate. Altele refuză să se mai întoarcă acasă, în familie. Majoritatea din ele răspund că se simt libere, nu mai sunt ameninţate de bărbaţi şi nu mai sunt bătute. Când vin însă acasă, intentează divorţul. Aşa s-a întâmplat şi în cazul Ludmilei Cârlig. A fost căsătorită de 14 ani. Principalul motiv pentru care a plecat în Italia, spune ea, a fost gelozia bărbatului, cauză şi a bătăilor. „De fiecare dată când ieşeam de la serviciu eram urmărită de el. Mă suspecta de relaţii extraconjugale. Pentru el orice cunoscut reprezenta o eventuală partidă. Această bănuială îl transforma într-o fiară. Nu se mai putea controla. Mă ameninţa cu moartea şi în fiecare zi eram înjurată. Mi-am luat inima în dinţi şi am plecat în Italia. După doi ani am venit acasă şi am pus punct definitiv, am divorţat”. Ludmila a fost urmărită de soţul ei agresiv mai mult timp după divorţ. Zilnic primea ameninţări. „Mă suna şi îmi spunea că o să regret că am divorţat. A zis chiar că îmi va lua şi copilul cel mai mic, de 13 ani. Dar este deja mare şi îşi dă foarte bine seama cine e tatăl său”. Acum, în opinia Ludmilei decizia de a părăsi ţara a fost cea mai bună soluţie pentru ea şi nu regretă nimic, doar faptul că nu este lângă copii.

sunt plecat

pana pe 20 octombrie voi fi plecat la vadul lui voda, seminarul “tinerii pentru educatia in domeniul drepturilor omului”.

Fotografiile care au impresionat

• Certificatul de participare a încheiat cursul “Fotografia de investigaţie”. Un prânz pe măsură şi voia bună avea să degaje atmosfera şi aprecia cursul. Trainerul, fotoreporterul Mueller, a apreciat la sfârşit cele mai reuşite fotografii executate de participanţi. Printre ele, s-au evedenţiat şi ale mele. Am avut ca subiect, deşeurile. Mi-am ales această temă, fiindu-mi cunoscută. Anterior am fost implicat într-un proiect de management durabil al deşeurilor. Făcuserăm şi fotografii. Iată care sunt ele.
  

Ape reziduale, PET-uri şi alte deşeuri. Chişinău, râul Bâc.

Cândva a fost un iaz cu apă curată, spun localnicii. Acum, vedeţi şi voi... O dată cu exploatarea terenurilor din preajmă a devenit rampă. Hârbovăţ, Anenii Noi.

O capitală europeană cred că nu arată aşa?! În Chişinău uite că întâlnim asemenea situaţii. Nu pot să spun (cel puţin la moment) că avem un oraş european.

Această gâscă am fotografiat-o acum o săptămână în Cocieri. M-a impresionat cuibul ei. Amară strădanie...

Nu mai puţin impresionanta au fost şi pozele colegilor mei (…)

Fotojurnalism cu Clyde Mueller

• Timp de patru zile CTJM cu suportul tehnic al IREX Moldova a organizat pentru tinerii jurnalişti care scriu investigaţii pe tema corupţiei un seminar de fotojurnalism. În calitate de trainer este Clyde Mueller, director-fotograf la “The New Mexican”, SUA. Participanţii au fost selectaţi din grupele anterioare de seminare care s-au finalizat cu realizarea unei anchete reportericeşti.

În continuare, fotografii din “acţiunile” participanţilor (…)

Alina Sosanna Didilică, coordonator de proiect. Are grijă acu de prânz, să fie servit de participanţi. Printre altele, foarte gustos este...

O poză mai mult de familie. Viorica Radu, Eugen Frunza şi Tanţa Sârcu.

Funny: Natta, Patricia şi Adriana. Sosanna le privişte, dar şi zâmbeşte. Ai de ce. Numai uitaţi-vă la Patricia:)

Iurie Sănduţă. Şi în pauză face o paranteză. Pesemne e important (gesticulaţia sine qua non)

Natta Mogâldea. Concentrată sau nu, idee nu am. Important e decorul. Mancare, un PC în faţă în care scrie o scrisoare de motivare şi apă. Nu e rău, frate!

Eu şi cineva care ma fotografiază. Se poate observa şi gmail-ul...

Nu ştiu cum s-ar explica starea emoţională. Tanitta poate ştie, mie însă nu mi-a zis

Parascovia Topadă. Gânditoare ("Oare ce-o mai fi şi asta?"). Psiholog de profesie, preşedinte Hyde Parck

Victor Moşneag. Da, Victor, ăla e "D" şi "Spaţiu"...

Oare unde mă uitam aşa? Parcă nici pata pe nimeni încă nu mi s-a pus...

Viorica Radu şi sucul orange. Vrea să bea, dar să şi pozeze. Simultan!

Viorica, Eugen, Natta. Cool s-a primit, intenţia a fost alta.

Simularea. Îndată ce vine seara, fetele se exteriorizează.

Tania şi Patricia. Au făcut-o să fie...

Olga Coţaga. E aşa de extasy, parcă fumase ceva?!

Clyde Mueller încerca să ne organizeaze pentru o fotografie de istorie

Pasha şi Eugen. Viorica în loc să-mi ţină două coarne, mi-a făcut trei. Cu cine oi fi semănat?!

Iată cum au derulat zilele…

Hai să nu mai batem femeia!

• Violenţa împotriva femeilor este o consecinţă a raporturilor de putere care există între femei şi bărbaţi.

Tipuri:
Violenţă fizică, sexuală, psihologică, culturală şi economică, poate apărea atât în familie cât şi în viaţa socială.

Forme de manifestare:

Bătaie, abuz sexual, viol, mutilare genitală, hărţuire sexuală, intimidare, ameninţare, constrângere, lipsire arbitrară de libertate, trafic de femei, pornografie şi prostituţie, sterilizare şi avort forţat, uciderea pruncilor de sex femeiesc şi selecţia sexuală prenatală.

Violenţa în familie departe de a fi o problemă domestică faţă de care femeile trebuie să îşi asume responsabilitatea este o realitate care se extinde dincolo de familie, fiind conţinută de toate valorile şi instituţiile societăţii.

Violenţa de acasă îşi are originea în întreg contextul social. Abuzarea femeilor reflectă structurile mai largi ale inegalităţilor economice şi sexuale existente in societate.

Dependenţa socială, politică şi economică a femeilor de către bărbaţi asigură şi perpetuează o structură în care bărbaţii se pot angaja în acte violente împotriva femeilor.

In lume

În lume, femeile sunt bătute, oprimate, abuzate şi torturate în fiecare zi. Cercetările arată că violenţa domestică este răspândită pe scară largă în majoritatea societăţilor şi este o cauză frecventă a sinuciderilor în rândul femeilor.

• 82% dintre abuzatori sunt cunoscuţi ai victimei.
• 70% dintre femei au fost hărţuite sexual într-un anumit moment al vieţii lor.
• În S.U.A., la fiecare 6 minute o femeie este agresată sexual, iar în Canada la fiecare 4 minute.
• 1 din 7 femei sunt violate de catre sotii lor.
• 78% din cazurile de viol sunt achitate.
• 70% dintre femei au fost hartuite sexual intr-un anumit moment al vietii lor.
• 1 din 2 fete vor fi victimele unei forme de abuz sexual inainte de a implini 18 ani.

 Mituri despre violenta asupra femeii

• Femeile provoaca violenta si o merita! Violenţa nu este o cale de rezolvare a conflictelor. Bărbaţii nu au nici un drept să abuzeze în vreun fel o femeie, indiferent de “provocare”!
• Violenta este o problema privata, nimeni nu ar trebui sa se amestece. Extinderea fenomenului demonstrată statistic şi complexitatea consecinţelor asupra femeilor, copiilor şi relaţiilor între adulţi fac din acest fenomen social o problema care ne priveşte pe toţi, societatea în ansamblul ei.
• De fapt, femeilor le place să trăiască în aceste relaţii violente, altfel ar pleca. Sunt foarte multe obstacole din cauza cărora femeile nu îşi părăsesc partenerul: lipsa mijloacelor financiare, frica, mentalitatea, lipsa unui adăpost, copiii, şantaj emoţional, presiune socială, stimă de sine scăzută.
• Bărbaţii violenţi sunt bolnavi psihic. Studiile infirmă această prejudecată.
• Alcoolul este cauza violenţei domestice. Cercetările arată că doar în jumătate din cazurile de violenţă, bărbatul este sub influenţa alcoolului. În plus comportamentul alcoolicului este învăţat social, nu există o legătură directă între consumul de alcool şi creşterea agresivităţii.
• Violenta se va opri odata si odata. Dacă ciclul violenţei a început acesta nu se va opri da la sine.

Ce putem face?

Pentru a oferi femeilor dreptul la o viaţă fără violenţă trebuie schimbate condiţiile sociale şi politice care contribuie la menţinerea acestei probleme. Oricare ar fi cauzele, oamenii trebuie să îşi accepte responsabilitatea pentru propriile acte violente iar societăţile să creeze mecanisme de transformare a violenţei la toate nivelele.

• Invatati copiii ca toate formele de violenta sunt inacceptabile.
• Invatati sa identificati si sa va opuneti hartuielii sexuale si violentei la locul de munca, la scoala sau in familie.
• Invatati sa recunoasteti limbajul sexist si sa nu-l perpetuati la randul vostru (ex: ‚mi-a tras o palma, dar am meritat-o’).
• Implicati-va in campanii si in dezbateri care au ca scop constientizarea si transformarea acestui tip de violenta si distribuiti informatia pe care o aveti in acest domeniu.

D’ale noastre înjurături

Injuraturi_moldovenesti-80559.html

uite aşa înjură poporul…