Interviu cu medicul legist Natalia Ciobanu

“Autopsia nu e o placere”

• De peste 15 ani, medicul legist Natalia Ciobanu si-a pus viata in slujba descoperirii adevarului, cautand in trupurile fara viata probe care sa dea un indiciu despre cauzele mortii. “Doctor C”, asa cum ii spun membrii propriei familii, are la activ peste 5000 de autopsii si spune ca, dupa atatia ani de munca, tot ii mai tresalta inima cu parere de rau la vederea corpurilor neinsufletite care ii ajung pe mana. Constient ca are o meserie pe care altii n-ar face-o pentru nimic in lume, Natalia Ciobanu isi desfasoara activitatea in cadrul Serviciului de Medicina Legala Chisinau.

Medicul legist Natalia Ciobanu

1) Cum ati ajuns medic legist?

A fost alegerea mea. Taica-meu a fost jurist, iar bunicul meu, care m-a crescut, a fost medic. Probabil ca din ingemanarea asta dintre medic si jurist mi s-a deschis apetitul pentru a le combina pe cele doua si nu se putea altfel decat practicand medicina legala.

2) Dar ce v-a atras spre aceasta specializare a medicinei, lasand la o parte profesiile tatalui si a bunicului dumneavoastra?

Asta a fost pasiunea mea. Asta am vrut sa fac. Fara a avea un scop anume. Si lucrarea mea de diploma mi-am facut-o tot din medicina legala.

3) Meseria asta nu poate fi facuta de oricine. Medicul Natalia Ciobanu este o persoana “cu sange rece”?

La inceput nici mie nu mi-a fost usor si nimanui dintre cei care practica aceasta profesie nu-i este usor. Autopsiile, in general, sunt traumatizante. Numai prin simplul fapt ca te gandesti ca persoana pe care o autopsiezi a fost si ea un om, a avut o viata, niste idealuri, indiferent cine este. Chiar si un boschetar. Stingerea unei vieti e un lucru care te marcheaza.

4) Cat timp ati avut aceste sentimente?

Mai mult la inceput. Insa, si acum, in subconstient, suferinta asta mai este. Dar acum o percep mai usor. Dar daca iei fiecare caz si il analizezi in profunzime, iti dai seama ca toate inseamna ceva.

5) De ce ar dori cineva sa devina medic legist?

Pentru asta iti trebuie multa pasiune, dar si altruism. Aici nu poti sa mergi pe ideea unui castig suplimentar. Tot ceea ce faci, faci in spiritul adevarului si al dreptatii, iar acest lucru presupune mult altruism. Trebuie sa-ti reprimi si niste sentimente pe care le ai, volens-nolens, cand intri in contact cu un cadavru.

6) Dumneavoastra ce sentimente aveti in aceste situatii?

De regret fata de o viata care s-a stins. Le mai simt si acum, dar sunt, undeva, reprimate in subconstient. Nimanui nu-i place sa faca autopsii, dar asta este meseria mea. Cel care spune ca-i place, minte. Nu este o placere, ci o necesitate. Nu suntem sadici. Avem doar satisfactia ca ceea ce gasim acolo se dovedeste a fi realitate. Obtinem satisfactia doar dupa autopsii, nu cand le facem. Un legist trebuie sa fie foarte atent, pentru ca o autopsie care nu este bine facuta, este una pierduta in 80 la suta de cazuri. Una bine facuta da rezultate suta la suta.

7) Spuneti-mi un caz mai special, care v-a socat in cariera dumneavoastra de medic legist.

E vorba de unul relativ recent, de circa trei ani. Cazul “Aristica Marsu” a fost cel mai “frumos”. Era vorba de o omucidere cu depesaj (transarea corpului) si imprastierea partilor cadavrului. Nu mai avusesem pana atunci niciun caz de transare a corpului. A mai fost, odata, mare alerta, inainte de revolutie, cand s-a gasit o mana de om intr-un container de gunoi. Dar, atunci, din cercetarile facute s-a constatat ca era vorba de un cetatean care suferise o auto-amputatie, adica i-a cazut mana din cauza unei boli grave de care suferea. Omul a luat-o si a aruncat-o la gunoi. Apoi, pot sa va mai spun ca foarte socante, poate cele mai socante, sunt accidentele colective. Am avut si un caz cu 52 de victime, de morti, in 1982 sau 1983, la mina. Mai sunt, apoi, si cazurile cu copii.

Va multumesc pt timpul acordat!