10 reguli pentru a învăţa uşor!

1. Nu te apuca de învăţat decât într-o stare psihică corespunzătoare, caracterizată prin pofta de a învăţa, curiozitatea pentru materialul studiat, luciditate mintală.
2. Nu încercaţi să învăţaţi când sunteţi obosiţi, enervaţi, afumaţi, supăraţi, căci a-ţi forţa inutil sistemul nervos.
3. Învăţaţi în mod logic, nu mecanic, căci e mult mai uşor, iar cunoştinţele memorate prin procedee logice se implantează mult mai profund în creier.
4. Atacaţi lecţia de învăţare de la exterior către interior, de la schelet către conţinut, însuşindu-v-o pe părţi.
5. Stabiliţi cât mai multe conexiuni între informaţiile de memorat şi altele deja memorate.
6. Folosiţi-vă din plin imaginaţia, fantezia, visul de a zugrăvi tema/ lecţia/ cursul/ informaţiile de memorat.
7. Repetaţi textul/lecţia/cursul de învăţat potrivit unui orar riguros întocmit. Încercaţi să evitaţi suprasolicitarea, dar şi uitarea.
8. Ori de câte ori permite materialul de învăţat, memoraţi în glumă, prin conexiuni umoristice, ori prin formule de memorare mecanico-logice.
9. Anumite probleme pot fi învăţate în stare de relaxare sau în prima fază de somn. Înregistraţi informaţiile pe un suport audio şi ascultaţi-o ori de câte ori aveţi chef.
10. Foloseşte autocompensarea afectivă prin care se răsplăteşte fiecare rezultat pozitiv.

Fidel Castro s-a culcat cu 35.000 de femei….

• Crai. Prin patul sau au trecut zilnic cel putin doua reprezentante ale sexului frumos, sustine un apropiat al fostului lider de la Havana.
  
  

  MARTURIE. Conform apropiatilor, Fidel Castro a avut un apetit sexual vrednic de toata invidia

Fostul presedinte cubanez Fidel Castro, in varsta de 82 de ani, este o sursa inepuizabila de surprize. Conform lui Ian Halperin, regizorul celui mai recent film documentar care il are drept protagonist, liderul de la Havana este detinatorul unui inedit record in materie de sex. “Desi pare greu de crezut, in patruzeci de ani, prin patul lui Fidel Castro au trecut peste 35.000 de femei”, a povestit creatorul peliculei, sprijinindu-si teoria pe declaratiile lui Ramon, un oficial care i-a stat alaturi multi ani fostului presedinte. Daca sunt adevarate aceste afirmatii, liderul de la Havana a fost un adevarat macho, facand sex intensiv timp de 48 de ani.

Sexul, elixirul tineretii

“Cand era in putere, Fidel Castro facea sex de cel putin doua ori pe zi, la pranz si la cina si asta s-a intamplat timp de patru decade”, i-a declarat Ramon regizorului american. “Uneori, ordona sa i se aduca o femeie chiar si la micul dejun. Cred ca acesta este secretul longevitatii lui. Sunt convins ca nu ar fi trait atat de mult, daca nu ar fi fost miile de femei incredibil de frumoase care i-au trecut prin pat”, a adaugat aceeasi sursa. Fidel Castro a fost presedintele Cubei in perioada decembrie 1959-februarie 2008. La sfarsitul iernii, Castro a anuntat ca se retrage de la conducerea tarii din cauza unor probleme de sanatate, acestuia succedandu-i la putere, fratele lui, Raul.

O viaţă de profesor, o lume la sat sau despre destinul profesoarei de istorie Eugenia Matvei

• Eugenia Matvei este profesoară la Liceul Teoretic „Ion Creangă” din satul Hârbovăţ, Anenii Noi. Se împlinesc 25 de ani de când a intrat pentru prima oară în faţa unui colectiv de elevi. Copiii cred că e cea mai bună profesoară, cu cele mai bune reuşite. Această calificare nu se datorează numai elevilor premianţi pe care îi are, dar şi sufletului, modului de a comunica cu discipolii. Acum, profesoara Matvei lucrează la monografia satului. Cum reuşeşte într-o viaţă în care munca intelectuală se împarte cu grădinărit, gospodărie şi chiar păstorit? Ne povesteşte în cele ce urmează.
  

  Profesoara de istorie, Eugenia Matvei în clasa a IX-a "A" de la Liceul Teoretic "Ion Creangă", satul Hârbovăţ, raionul Anenii Noi.

„Am ajuns să fiu profesoară parcă întâmplător, căci nu m-am gândit niciodată că aş putea face o meserie în sine din asta. Dar acum ce m-aţi întrebat mă gândesc că poate aşa trebuia să fie…” avea să înceapă a ne spune Eugenia Matvei. Întâmplător fiindcă nu absolvise o facultate pedagogică. Terminase Facultate de Biblioteconomie a Universităţii de Stat. A fost angajată ca bibliotecar la Biblioteca raională din Anenii Noi. După un an avea să iasă în concediu de maternitate. Revenită din nou printre cărţi şi cititori, a fost trimisă ca „instructor de pioneri” la Şcoala de 8 ani din sat. Fiindcă nu erau destui specialişti a fost rugată să predea şi disciplina istoria. Recunoaşte că, avea temeri, dar dragostea faţă de neam, popor a impresionat-o dintotdeauna. Acest lucru i-a dat curaj şi interes de a încerca meseria de profesor… de istorie. După 6 ani absolveşte şi Facultatea de Istorie a aceleaşi universităţi. Acum, deţine o bogată experinţă şi gradul didactic I.

„Încerc uneori să mă conving că nu sunt prof, dar visez…”
O întrebare destul de simplă în aparenţe, cum e să fii profesor la sat? Doamna Eugenia îşi însuşeşte atât de bine condiţia, încât, zice ea, ar putea răspunde printr-un cuvânt, şi în acelaşi timp să scrii un roman. „Uneori încerc să mă conving că nu sunt profesoară, că sunt printre persoane care, ca şi tine, vor să gândească, să citească, să discute şi să devină mai bune, că faci parte dintr-un grup care au aceleaşi idealuri. Iar apoi te loveşti de situaţii care îţi arată că visezi la o utopie”. Să fii dascăl la sat e productiv, dar cu timpul devine plictisitoare meseria. „E muncă enormă, capricioasă, dar care produce roade. Dacă nu ai vocaţie, în scurt timp te plictiseşti, ştiind că acasă te aşteaptă găini, porci, iepuri… de copt pâini sau că te-a ajuns rândul să pleci cu oile şi căprele. Ajungi seara şi îţi dai seama că nu eşti capabilă, nici fizic, dar nici intelectual să lucrezi. Or, nouă îmi trebuie proiectări de lecţie, lucrări de verificat… Ora 4:30 dimineaţa este deşteptarea. Aşa începe ziua, deschizi orarul, te uiţi unde ai ore şi începi a învăţa, a scrie exerciţii”.

„Semănătorii de lumină” sau „semănătorul de ceriale”?
Nici pe departe nu pot fi numite „hobby”, dar se impun a fi activităţi ca semănatul, prăşitul pentru profesoara Eugenia Matvei. „Iarna ar fi cel mai bine…. în rest, răsădeşte, prăşeşte, ai grijă şi udă, stropeşte. Aşa e dacă vrei să mai ai şi de mâncat. Cu salariile noastre nu am acoperi asta nici jumătate de an. Am un soţ şomer, bolnav şi un copil student. Nu predau o materie care mi-ar oferi posibilitatea să desfăşor meditaţii (consultaţii). Nu am bonusuri, existăm numai din ceea ce creştem şi salariul meu”. Totuşi, eroul nostru pentru elevi râmâne a fi un instructur bun, şi „cu temele întotdeauna făcute”. „Viaţa agrară rămâne deoparte în prima jumătate a zilei, atunci când sunt la liceu. Încerc întotdeauna să fiu pregătită, conştientă de misiunea mea, chiar dacă uneori mă găsesc într-o criză informaţională, am dubii, incertitudini şi nu am ce consulta, n-avem literatură, cărţi suficiente”.

Noua istorie, probleme nouă!
De parcă nu e destul că duc mereu insuficienţă de literatură, incapacitatea de a se utiliza de resursele şi motoarele de căutare de pe Internet, profesorii de la sat sunt puşi în faţa unor „reforme” din învăţământ naive. Este şi cazul istoriei care a trecut în 2007 de la istoria românilor şi istoria universală la Istorie (curs integrat). „Într-adevăr, de parcă nu era de-ajuns că nu aveam hărţi, materiale ilustrative, acum cu noul curs de Istorie, noile manuale elaborate sunt pusă în situaţia de a decide eu care e realitatea, care e istoria pe care trebuie să o ştie elevul. Ca concepţie, ca structură manualele sunt bune, dar când vine vorba despre datele care le conţin am reţineri”.

Vacanţa mea sunt bibliotecile şi «drumurile»
Deloc impresionată de trecutul istoric al ţinutului natal, profesoara de istorie Eugenia Matvei a demarat o serie de cercetări şi investigaţii care ar pune în aplicare un vis mai vechi al ei, cel de a scrie istoria satului Hârbovăţ. „Acum, aş putea spune, sunt într-o perioadă de cercetare. Nu am avut vacanţă, am lucrat cu documente, mărturii, am fost la arhivele Bibliotecii Naţionale din Chişinău şi Tiraspol, am cules informaţii de la locuitorii satului pentru a putea scrie monografia satului. Este un gând de-al meu mai vechi şi, acum dacă a apărut posibilitatea, nu am cum să-i rezist”.

„Dacă l-aş întâlni pe Dumnezeu i-aş spune să oprească ura!”
Am încercat să ieşim din din conversaţia obişnuită şi să ne gândim la un aspect mai fictiv. În acest sens, am întrebat-o pe profesoara Eugenia Matvei ce ar vrea să-i spună lui Dumnezeu, dacă l-ar întâlni (imaginar): „În primul rând l-aş ruga să încetinească ura dintre popoare, să facă omenii mai umani, să-i dezrobotizeze şi să ajute Moldova şi populaţia ei să trăiască în condiţii de existenţă normale şi să ne apere de calamităţile naturale”.

TezoBusinessul moldovenesc

Privire de ansamblu
Văzută ca o afacere de viitor, afacerea cu tezele devine tot mai profitoare şi solicitată de studenţii noştri, la toate nivelurile, fie că e vorba de licenţă, ori masterat. Apogeul acesteia poate fi observat pe tot parcursul primăverii, atunci când „înmuguresc” şi stâlpii, panourile cu anunţuri din preajma universităţilor, lăsând ochiul uman să urmărească cum se scurge uscăciunea de clei PVA sau albuş de ou.

Toată această „tocmeală” vine, într-un moment absolut necesar studenţilor, deoarece încep pregătirile pentru tezele de an sau licenţă. Astfel, panourile cu anunţuri, trecute prin procesul metamorfozei, devin asemenea unei biblioteci, Internet sau alt motor de info-documentare. Poţi observa un design aparent simplu, fără mari complicaţii, dar sugestiv: „TEZE!”. Acest semn al exclamării demonstrează, încă o dată, importanţa problemei, delicateţea şi «interesul general» al situaţiei în care este pus studentul care nu are timp pentru creaţie, analiză sau teorie pentru a colecta informaţiile necesare tezei şi, bineînţeles, cu un postscriptum evocator, „CALITATE GARANTATĂ!” nu rezişti.

Există totuşi studenţi care nu apelează în mod direct la serviciile persoanelor care îţi propun teza gata făcută. Ne referim aici la acea categorie de studenţi care preferă mecanismul „copy – paste” a diferitor bucăţi de text din alte lucrări fără citarea autorilor. Dar, „este o metodă veche, depăşită pentru un «student modern» care ştie exact ce vrea, ce să obţină” avea să ne declare studenta anului IV, ASEM, Silvia Chitrosan. Cert este că în aceată epocă a informatizării a tuturor sferelor activităţii umane, o condiţie motrice devine utilizarea computerului. Astfel, comandarea unei teze online este uşor posibilă. Un simplu click în care cuvântul-cheie să fie „teze” îţi poate propune mai multe oferte din care să alegi. Pentru Republica Moldova, cele mai căutate site-uri de acest gen sunt www.teze.info.md, http://moldova.cc/dreptul/teze.htm sau în cadrul altui site, cum este http://team.salvaeco.org/cezar/pagini/teze_de_an.php – fiind piloni în afacerea cu tezele. Fiind mai discreţi, asigurându-şi totodată şi o securitate, sunt persoanele care nu-şi crează blog sau site, însă postează anunţuri pe paginile web de specialitate (doar unele linkuri, http://anunt.md/rom/lucru/anunturi/studii_view.php?id=608, http://makler.md/).

Expresie a modernităţii, afacerea tezelor pe Internet nu este un simplu fapt de dragul făcutului. Aceste persoane „au şi o motivaţie, vor să-l ajute pe studentul care ori nu reuşeşte, ori nu are abilităţile necesare, ori a lăsat-o pe ultimul moment. Clar că există aici şi un interes financiar dar, ce să-i faci dacă acestea sunt condiţiile noastre şi dacă suntem utili şi studenţii ne solicită ajutorul, de ce să nu i-l acordăm, mă întreb?!” opinează un fost student al ULIM-ului, acum lector universitar la aceeaşi universitate şi membru/ facilitator al unui colectiv de persoane care se ocupă de această afacere. Da! Ne-am întreba şi noi, de ce să nu-i ajutăm, dovadă fiind şi mesajele de salut întâlnite pe aceste site-uri (www.teze.info.md) menite să capteze atenţia şi interesul persoanei interesate „Bine aţi venit pe pagina noastră! Suntem o echipă de lectori, profesori şi studenţi, ce ne punem în plan să venim în ajutorul studenţilor prin elaborarea lucrărilor de licenţă, masterat şi anuale. Tezele prezentate sunt elaborate la nivel şi au fost realizate numai clientului în cauză, la vinderea altcuiva se fac schimbări de rigoare. Preţurile – accesibile! Vă puteţi convinge de unicitatea şi profesionalismul lucrării contactându-ne. Puteţi comanda o teză de curs, licenţă sau masterat la telefonul 079590609″ sau „Pentru orice informaţie sau procurare: 069273511, dreptul_rm@yahoo.com”. La o asemenea comunicare, studentul, slab de fire, se lasă uşor ademenit şi manipulat, urmând în scurt timp să formeze numărul de telefon sau adresa electronică pentru a se interesa de condiţiile necesare pentru a intra în posesia „muncii ştiinţifice a studentului” [cum e stipulat în planul de învăţământ al fiecărei facultăţi]. Pe de altă parte, dacă e să studiezi atent pagina web, observi că e „din dotare”. Asta pentru că încercând, de exemplu, să selectezi o frază (în cazul nostru mesajul de salut), temele propuse pentru licenţă, teze anuale, referate, sau teze de masterat, apare o casetă de dialog cu următorul mesaj: „Fiţi serioşi, dragii mei. Chiar mură în gură…”. Ca urmare, nu ai decât să pui mâna pe telefon şi să contactezi reprezentanţii „centrului didactic”.

Tot în serviciul publicului (studenţii) sunt şi ştirile de pe acest site, intitulate sugestiv: „A fost adăugată rubrica «Fiţuici» unde vom adăuga fiţuici la examenele de licenţă în Republica Moldova şi nu numai”(?!), „A fost adăugată rubrica «Tematici» unde puteţi găsi lista de capitole şi paragrafe ale lucrărilor efectuate de noi”. În acest context, la nivel de Internet, atât site-urile, cât şi anunţurile online, dar şi acelea din ziarul Makler indică tema tezei (subiectele) şi calitatea acesteia; mai rar, sunt menţionate şi preţul, acesta se negociază direct cu persoana: „Mai jos este o listă a lucrărilor efectuate de noi pe parcursul ultimilor doi ani (90% din acestea – efectuate, 10% – culese) apreciate la nivel excelent la diferite instituţii din Moldova şi România”, propunându-se cca (80+58) 138 teme pentru tezele de an, dintre care 12 elaborate în anul 2008, (36+82) 118 – pentru tezele de licenţă şi 8 pentru tezele de masterat, fiind disponibile atât în română şi rusă, cât şi în engleză sau franceză (preţul fiind dublu sau triplu).

Afacerea cu „creierile încheriate” ne demonstrează că este una avantajoasă, este „încă una de perspectivă care prea curând nu se va încheia. Deoarece în Moldova este încă în faza intermediară, ea va ajunge să cunoască cote maxime peste vreo 5 sau 10 ani sau poate până în momentul când va fi restructurat sistemul de învăţâmânt sau metoda de susţinere a unei teze” este de părere Dumitru Cangea, absolvent al USM. Am vrut să ne convingem cum evoluează acest lucru pe Internet, studiind astfel numărul vizitatorilor şi afişărilor a site-ului specializat www.teze.info.md în perioada 29 februarie – 19 martie. Astfel, timp de 20 de zile acesta a avut 2368 vizitatori şi 4565 afişări, clasându-l pe locul 36, cu săgeată în sus (în creştere!) din cele 448 site-uri înregistrate în domeniul .md, detronând altele ca www.azi.md ori http://penapple.com/.

Sumele cu care se operează pe piaţa afacerii
Am încercat să iau legătura, prin telefon şi email, cu diferite persoane care se ocupă de elaborarea lucrărilor de licenţă, masterat şi anuale – calitative, operative, accesibile. Svetlana Petranici este una din acele persoane. În primă instanţă i-am scris un email prin care îmi exprim dorinţa de a procura o teză de an la psihologie: „Buna! M-ar intersa sa-ti procur teza la psihologie! Îmi poti oferi cateva date ale ei (pentru a putea compara ceea ce-mi trebuie mie sa abordez si ceea ce contine teza). Deci la nivel de structura, capitole, ce contine? Merci pentru un raspuns afirmativ:)”. După o săptămână primesc răspunsul de la Svetlana: „Salut, Octavian! iata lista tezelor pe care ti le pot propune. Pa.” În ataşament, mi s-a trimis o listă de teme, din psihologie şi drept, conţinând foaia de titlu şi cuprinsul lucrării. Trebuia din aceste teme să-mi aleg una care corespunde interesului meu, cerinţilor propuse de coordonatorul ştiinţific şi capacităţilor mele (asta este la discreţia ta): „Super! Vreau sa spun ca am gasit ceea ce-mi trebuia, adica teza: “Stima de sine: explicatie conceptuala si factori determinanti”. As vrea sa cunoscut valoarea acestei teze, cat ma va costa si unde va pot gasi?! Merci pentru colaborare:)” i-am scris eu ce m-ar interesa pe mine. Luni, 17 martie, în jurul orelor 17.20 mi se răspunde prin următorul email de la Svetlana: „Salutare Octavian, teza te va costa 200 de lei, ma poti gasi la nr. 069015093 Svetlana, sau ma poti gasi la ULIM de la 8.00 la 12.30. Pa.” Aflând acest detaliu, ne dăm seama că persoana în cauză, îşi face studiile la această universitare sau este lector aici. Am vrut să aflu mai multe, de aceea prin mesajul meu mi-am exprimat, oarecum, oportunitatea de a ne vedea acolo, „Super la ULIM daca te pot gasi, Svetlana si mai cum?”. Foarte reţinută în a detalia, îmi răspunde vag, „ma suni, si stabilim cum ne putem intalni. Pa.” Am încetat să-i mai scriu, arătându-mă lipsit de interes şi cu alte preocupări, dar Svetlana a continuat să-mi mai scrie, ultimul mesaj primit era în felul următor: „Facultatea de Psihologie, grupa 31P. Ma gasesti dupa orar, dar totusi ar fi mai bine sa ma suni preventiv. Pa!”. Aceeaşi persoană, Svetlana, a fost contactată de mine şi prin telefon, declarându-mă altă persoană, nu cea cu care a comunicat prin email. Datele pe care mi le-a scris cu cele pe care le-am obţinut din convorbirea telefonică corespund, afirmând că „costă la mine 200 de lei teza, dar îmi scrii prin sms adresa ta de internet şi eu îţi trimit cuprinsul, planul tezei şi deacum îţi alegi”. Referindu-ne la aceaşi domnişoară care a postat anunţul său şi pe www.anunt.md, în care garantează calitatea, întrebând-o dacă pot să intervin în teză ca urmare a faptului că profesorul să nu accepte planul sau să adaog bibliografie, Svetlana răspunde că „cu modificări eu nu fac, eu deacuma sunt ocupată, nu intervin. Tezele la mine sunt pe nota 10! Aşa că nu ştiu ce nu i-ar putea place profului?!”. Constatăm că o teză de an cu aprox. 30 pagini te constă în jurul a 200 de lei. Acest preţ însă nu este valabil, tot pentru o teză de an, şi pentru alţi ofertanţi. Svetlana îşi vinde produsul, dar ţine cont şi de faptul că teza este deja pregătită, nu necesită din partea ei eforturi suplimentare (ca să o pregătească de la plan şi până la bibliografie), precum că mai este una din psihologie, domeniu cotat ieftin, pe lângă pedagofie, filologie, filozofie sau istorie pe piaţă.

Aceeaşi teză de licenţă (din psihologie), dar care ţi-o prestează altcineva şi o pregăteşte special pentru tine, la indicaţia ta şi a coordonatorului tău, costă în jurul la 500 de lei. Contactând telefonic persoana care şi-a lăsat numărul lipit pe anunţurile de lângă căminele studenţeşti, care lucrează „sub acoperire” (deoarece la insistenţa mea de a-şi spune numele a refuzat) ne-a explicat că dacă îţi trebuie teza până la 15 mai, o vor face spre sfârşitul lui aprilie, fiind acum puţin ocupaţi: „se poate de făcut! Vreo 500 de lei dacă vă aranjează, facem… ne întâlnim în oraş, ne daţi un avans de 200 de lei şi facem spre sfârşitul lui aprilie, că acum suntem puţin ocupaţi… veniţi la Telecentru, lângă magazinul «Cartuş», de arme, faceţi un beep şi eu ies şi, vedem mai departe…” avea să ne explice domnul, convins în celea ce spune.

O teză de anul trecut, cum ar fi „Implicarea OSCE în soluţionarea conflictului transnistrian” costă 250 de lei. Pentru a intra în posesia ei, nu trebuie decât să-l contactezi pe Ion şi stabiliţi o întâlnire în oraş: „nu avem un sediu, noi ne putem întâlni undeva în centru, în oraş, la un net-coffee şi dvs acolo vedeţi” teza şi starea ei. Beneînţeles, asta dacă te satisface, teza fiind de anul trecut şi unele date din ea fiind depăşite. Ion nu are timp pentru a face modificările, fapt pentru care o vinde doar pentru 250 lei. O astfel de teză, anul trecut, când a fost elaborată costa 500 lei. Preţul ei s-a înjumătăţit, dar asta nu înseamnă că calitatea este prostă şi nu poate să-ţi asigure o notă bună, ci pentru că este trecută în lista tezeleor elaborate în 2007.

Trecând la un alt tip de teză, cea de licenţă preţurile sunt mult mai mari, ajungând la ordinul valutei euro sau dolari. Acestea sunt scrise mult mai atent, necesită timp, o pregătire specială, un volum mai pare de pagini, analiză, recomandări, motivare etc. Dacă eşti interesat să-ţi procuri o asemenea teză de licenţă trebuie să-ţi pui deoparte de la 100 la 300 de dolari/euro. Totuşi, analizând subiectul am descoperit că dacă eşti atent şi ştii să negociezi ai parte şi aici de „reduceri”. Nu le vom întâlni pe stâlpi (deoarece aceştia au ajuns să fie „recunoscuţi” în domeniu, posesori ai unei „imagini”), ci în rubrica „Anunţuri” din diferite ziare de specialitate sau site-uri. Veronica, este una din doamnele care şi-a plasat intenţia de a-şi vinde propria teză de licenţă pe care a susţinut-o anul trecut – pe nota 9. Interesant lucru, dar în timpul convorbirii, dar a menţionat şi ea, se auzea glasul unui copil mic. Exact acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu un alt interlocutor care a menţionat că „sunt în concediu de maternitate, am copil mic, şi să mă ocup de teze este o plăcere, dar şi mai câştig ceva în plus, până când voi ieşi din nou la serviciu”. Revenind la Veronica, ne propune o teză în domeniul economic, „Organizarea procesului salarizării personalului de conducere la întreprindere”, „şi se are în vedere cum este organizat procesul acesta de achitare a salariilor la persoanele de conducere, de la director… adică nu la toate categoriile de lucrători. Mai întâi se vorbeşte despre toate felurile de salariu (…) ca o introducere, pe urmă, partea a II-a, analiza financiar-economică a întreprinderii de la Hânceşti, «Apă-Canal» şi pe urmă încheierea, concluzii şi câteva anexe…”. Teza pe care ne-o propune este vândută la 75-80 euro, fiindcă „totuşi am muncit la ea, am primit şi 9, dar totul depinde de tine, cum o pregăteşti, cât de bine ai s-o cunoşti tu, să fii pregătit foarte bine, de aceea ea trebuie cumpărată dinainte ca să te poţi pregăti. Eu o am şi pe maculator, şi pe disc. Dacă te aranjează, poftim, ne întâlnim, stabilim unde şi…” o poţi procura, fiind scutit de ideea că trebuie să umbli să-ţi rozi coatele prin biblioteci.

Valentina, o experimentată în afacerea cu tezele activează deja de 3 ani pe piaţă. Nu are echipă şi nici colaboratori. Este în concediu de maternitate, are timp şi de aceea se ocupă. Lucrează individual, fiind trecută şi prin licenţă, masterat şi 2 ani lucraţi în economie. Anunţul său sună în felul următor: „Elaborez teze anuale, de licenţă, la REI (în engleză şi română), management, marketing şi finanţe. Calitate asigurată!”. Absolventă a ASEM-ului cunoaşte practic toţi profesorii de acolo, ştiind fiecare ce şi cum cere. Astfel, dacă eşti student în cadrul academiei îţi va fi mult mai uşor să colaborezi cu ea, având avantajul ca teza ta să nu fie întoarsă pentru modificări. „Orice temă care ai să-mi propui eu o fac singură, nu-i problemă, fiindcă eu nu-ţi propun ceea ce am. De tine ţine numai cuprinsul şi foaia de titlu. Te va costa 400 de lei. În preţ intră şi toate modificările. Eu teza la sigur că o fac bine, dar nu poate fi un profesor care să spună că nu are nevoie de schimbări (…) profesorul trebuie să se facă prost, teza e de nota 10 şi nu are ce schimba şi, cât de cât, o să-ţi schimbe ceva…”.

Ce spun studenţii despre (tezo)business?
Studenţii sunt „consumatorii” acestei afaceri, fiind adresată lor ca alternativă la faptul de a umbla şi a culege informaţii, a le selecta şi a le aranja într-un tot întreg, numit teză. Preocuparea, timpul insuficient, cerinţele mari faţă de o asemenea lucrare impune studentului posibilitatea de a cumpăra teza. Ca urmare, el este scutit de oboseala şi stresul ce-l provoacă o teză. Acest lucru însă ar trebui să ne îngrijoreze, fiindcă tot mai mulţi studenţi apelează la serviciile pirateriei, favorizând astfel şi corupţia academică. Împotriva faptul că legea îi poate pedepsi, cei care oferă serviciile se înmulţesc, lăsând studentul să aleagă din diversitate. Totuşi, ne întrebăm care ar fi cauzele reale care provoacă studentul la alegerea variantei de a cumpăra teza, cum va demonstra profesorului că e veridică, e originală, a muncit la el, va argumenta bibliografia selectată, scopul sau recomandările propuse de el?!

„Chiar nu văd niciun dezavantaj ce m-ar face să nu-mi cumpăr teza. Sunt anul III la Economie şi, vreau să spun că, deja va fi a II-a oară când voi merge să-mi fac comandă la teză. Anul trecut mi-am cumpărat-o cu 350 de lei, anul acesta, cu licenţă, va fi mai scumpă, cred că va ajunge la 100 de dolari dacă voi cere să-mi fie făcută unicat. Nu vreau să-mi fac griji că nu voi reuşi, că îmi va cere să fac modificări aiurea… aşa că plec şi-o cumpăr şi sunt împăcată cu toată lumea. Ori o faci tu, ori o cumperi, tot trebuie să o înveţi pentru a o apăra. Pentru asta o cumpăr din timp, o învăţ bine şi o răspund uneori şi mai bine ca acel care a făcut-o singur” ne afirmă încrezută în forţele proprii Neguţa Tatiana. Nu întotdeauna însă poţi trece atât de uşor peste asta, dacă nu te pregăteşti şi dacă nu eşti destul de convingător cu coordonatorul tezei. Asta poate duce la mari pagube pentru student. Este şi cazul lui Ion care a crezut că profesorul nu-şi va da seama că teza este cumpărată: „Eu nicigând nu aveam să fac teza. Fiindcă nu mă pricep şi pentru că ai mei sunt plecaţi mi-am permis să plătesc. Nici nu ştiam ce să fac, să-l plătesc pe profesor sau să mi-o cumpăr. Sfătuindu-mă cu alţii mai mari am hotărât să o cumpăr. Am dat undeva 500 de lei, dar era foarte bună. Nici eu nu am făcut bine aici că am spus să-mi facă una bună, bună. Eu nu sunt un student bun…. aşa… până la nota 7, dar cu o teză de 10. Nu mi-a dat în cap să spun să facă una după nivelul meu… eu pe parcurs nici nu m-am arătat pe la coordonator cu plan…., ci m-am dus la urmă cu teza gata. Şi când s-a uitat prin ea… nici nu a reuşit să se uite până la urmă că m-a întrebat, «Cât ai plătit pentru aşa lucru?» Am început să mă bâlbii şi nu m-a crezut. Nici nu am mai insistat. Mi-a zis că pentru «muncă» am 5!”.

Mulţi studenţi recunosc chiar ei că nu e bine să-ţi cumperi teza, fiindcă ajungi să degradezi, întrebându-te retoric pentru ce mai faci universitate. „Nu trebuie de acceptat acest fenomen sub nicio formă. Consider că principalul vinovat de acest lucru se face în primul rând studentul. Şi atunci când profesorul sesizează delictul ar trebui să le pună 2 nu 5 cum fac cei mai mulţi din ei. O fac din indulgenţă. Dar aşa nu vom opri lucrurile proaste ca ne ameninţă” gândeşte Ludmila Damian, studentă la Jurnalism.

Seria studenţilor care îşi exprimă părerea despre acest fenomen este diversă, catalogând-o ca una firească pentru sistemul nostru de învăţământ sau expresia sa, contravine bunurilor moravuri sau este o alternativă a procesului instructiv-educativ. „O fi sau n-o fi bine ceea ce fac mai toţi dintre noi, studenţii, dar cum copiem la examene aşa şi cumpărăm tezele. Eu personal o cumpăr dar măcar o învăţ dinainte ca să nu se priceapă proful că nu e de mine. Nu văd nimic rău că îţi cumperi teza, ci doar atunci când o cumperi şi nu o înveţi, nu te duce capul să o răspunzi aşa cum ai răspunde o temă. De ce procedez eu aşa? Fiindcă aşa este învăţătura la noi, nu formează ceva noi, personalităţi – mai degrabă un oarecare individ, nu ştiu cum să zic” opinează Iurie C.

Pe de altă parte, studenta Cristina Negrea îi vede pe studenţii care cumpăra o teză „stupizi, inapţi de a face facultate, nu de a mai ajunge la etapa de a elobora însăşi teze de an. Fiindcă nu-i duce capul la munca prin biblioteci, munca cu cartea, nu ar merita să ocupe locul altora, care ar putea-o face, dar care nu au posibilitatea”. Or, acest lucru, după părerea sociologilor este o „deviere socială care promovează nonvalori, educă o societate degradantă, fără principii”. Acest lucru însă, nu este conştientizat de către studenţii Republicii Moldova. Şi chiar dacă este, este acceptat de iuri, nu şi de facto, cum ar fi normal. Majoritatea preferând facilul, în detrimentul propriei munci, cercetării şi/sau investigării. În acest context, ne întrebăm de ce „plutim”, de ce nu ieşim din tranziţia care tot continuă de ani buni; seria întrebărilor pot continua… Ajungem la concluzia că suntem lipsiţi de originalitate, nu avem o impresie proprie asupra realităţii, lăsându-ne conduşi, manipulaţi şi robotizaţi de însăşi semenii noştri.

Profesorii despre „cumpăratul tezelor”
Prea puţini studenţi care cumpăra o teză se gândesc că pot fi demascaţi. Totuşi, şi profesorii asistă prin activitatea lor didactică la cazuri de plagiat, furt intelectual şi, mai cu seamă, întâlnesc anunţuri despre „executarea tezei în termen scurt şi original”. Aceştia îşi pot întâlni propria lucrare de doctorat (fragmente) inserate în paginile lucrărilor de licenţă ale studenţilor lor. Elena Constantinovici, lector la USM, mărturiseşte că să cumperi o teză este „un sacrilegiu, fiindcă o teză înseamnă studiu, reflectare, analiză, scris. Categoric sunt împotriva tezelor cumpărate şi, dacă aş fi eu conducătorul tezei şi aş vedea că este cumpărată nici nu veţi fi admişi la examen. Uneori întâmplarea sau intuţia îţi spune că teza este cumpărată dacă ştii cât de capbil şi inteligent este studentul. Eu nu am făcut lucrul acesta niciodată, ajut, îţi recomand bibliografie, dar să fac o teză – nu!”

Dl Teodor Luchian, dr., conf. universitar, şeful secţiei Studii, USM nu ştie dacă au fost depistate cazuri în care studenţii şi-au cumpărat teza, fiind nevoiţi să o susţină repetat: „nu, nu ştiu aşa ceva… de asta se face responsabil catedra şi conducătorul ştiinţific… la noi se înregistrează tezele cu jumătate de an înainte şi atât…”.

Pe de altă parte, Otilia Dandara, doctor, conferentiar universitar, Şef Sectie Managementul calitatii: dezvoltare curriculara si evaluare crede că „o teza de an este o activitate de cercetare. Munca de cercetare si competenta investigationala sint absolut necesare a fi realizate si formate intr-o universitate, dar problema pe care o identificati dvs. tine mai mult de modul in care este monitorizata scrierea lucrarii. Daca obiectivele lucrarii sint axate pe produsul studentului, pe studiu de caz , pe experiment sau elemente ele ecestuia, atunci nu stiu daca studentul poate copia totul din NET. Conteaza pina la urma cum interpreteaza el anumite evenimente, fenomene, etc. Deci un proiect este necesar si practic la fiecare modul& disciplina trebuie sa realizeze cite un proiect, conteaza insa cum profesorul poate organiza munca de cercetare a studentului”.

• Investigaţia “TezoBusinessul moldovenesc” a fost elaborată de Eugeniu Frunza în cadrul cursului de investigaţii jurnalistice “Tinerii jurnalişti împotriva corupţiei” organizat de CTJM cu suportul material al IREX şi USAID.

Munca, plăcere sau aşa trebuie să fie?

• Ce simţiţi când vă gândiţi la munca pe care o prestaţi? Vă satisface din toate punctele de vedere? Am încercat să vedem ce simt unii angajaţi şi care ar fi cel mai important indicator al atractivităţii unui loc de muncă.

În spaţiul ex-sovietic subiectul carierei nu este abordat ţinând cont de vocaţie, cum se întâmplă în Occident, iar consilierea pentru alegerea unei profesii aproape nu există în fazele premergătoare luării deciziei sunt de părere consultanţii HR. Pe de altă parte, nici „şcoala la noi nu-i învaţă pe tineri să fie practici, să dorească, să «testeze» înainte de a stabili ceva. Ei sunt atraşi de câştigurile (materiale şi financiare) oferite de acea carieră – şi pe bună dreptate, dacă este să socotim nivelul de trai, neluând în considerare compatibilitatea cu acea carieră”, afirmă Valentin Runcan, specialist HR.

Stres mai puţin vs salariu mai mare
Se pare că cel mai important indicator al atractivităţii locului de muncă ar fi stresul minimalizat, salariu mare, dar şi job-ul să-ţi permită să-ţi transpui în realitate cele mai îndrăzneţe vise, să-ţi ofere, permanent, noi provocări, să-ţi dea posibilitatea să ajungi repede în vârf.
Alina, angajată acum 2 ani, se simte destul de lejer şi, dacă o întrebi dacă munca pentru ea e o plăcere sau mai mult o silă zice că „Ma simt ok la locul meu de muncă. Momentan am toate satisfacţiile de pe urma lui… e ok. Nu este chiar visul meu sau ceva ce aş face toată viaţa, dar e ceva… e un punct de plecare. Chiar mă gândesc că mi-e dor de forfota aia [de la lucru, n.r]“.
Pentru Ion Roşioru, banii au prioritate: „Pentru mine contează la un loc de muncă mai mult raportul timp petrecut la muncă/bani sau doar banii când chiar am nevoie. Totuşi trebuie să fie şi o activitate cât de cât plăcută. Sunt inapt să fac ceva ce nu mă interesează”. Or, condiţii nesatisfăcătoare ca şi în cazul Mariei Meleca, „La locul meu de muncă e din ce în ce mai aiurea, lume stresată… concepţii comuniste… bleahhhhh, sunt deja în căutare de job nou… sper să găsesc ceva curând că nu prea mai suport atmosfera de la actualul loc de muncă”.
Există totuşi persoane care şi-au urmat vocaţia şi acum pot spune răspicat că „În momentul de faţă ceea ce fac mă satisface destul de mult… banii sunt ok deşi se poate şi mai bine, muncă este extrem de lejeră, colegii sunt în marea majoritate pe gustul meu (nu zic că am jumate de grupă de la facultate printre colegi), iar ca program mi-l fac cum vreau eu deci… este ce nu se poate mai bine… abia aştept în schimb să termin cu masterul ăsta să nu mai fiu nevoită să vin la muncă dimineaţa şi în rest totul este perfect!” este părere Ecaterina Morozanu din Chişinău.

Inginerii, contabilii, specialişti IT – cele mai căutate profesii
Profesiile cele mai căutate de către angajatori în anul 2008 sunt, potrivit specialiştilor în resurse umane, cele de inginer, contabil, economist, specialist în sales&marketing sau IT. Conform unui studiu salarial al „Total Remuneration Survey al Mercer” cel mai acut deficit de personal sunt în marketing, logistică, IT şi inginerie şi financiar. De asemenea, deficitul de personal se manifestă şi în construcţii, servicii, trurism.

„Tendinţele de pe piaţa de HR se vor menţine şi pe parcursul următorilor ani. Acum, recrutarea de personal a devenit o reală problemă în condiţiile în care foarte multe firme din IT încep să se extindă în Moldova, creează centre regionale”, afirmă Iuliana Munteanu, director de resurse umane.

Dreptul şi limbile străine: cele mai solicitate facultăţi la USM
Conform bazei de date a Universităţii de Stat din Moldova, cele mai solicitate facultăţi, din primul tur al admiterii, au fost Dreptul cu 196 locuri în bază de taxă (contract), limbili străine (cca 100), urmate de asistenţă socială şi management informaţional (cca 50 locuri), informatică şi informatică aplicată, istorie, psihologie, jurnalism. Cei mai puţini studenţi s-au înscris la facultăţile de meteorologie, matematică, biblioteconomie, fizică, geologie, filozofie, muzeografie.

Interviu cu medicul legist Natalia Ciobanu

“Autopsia nu e o placere”

• De peste 15 ani, medicul legist Natalia Ciobanu si-a pus viata in slujba descoperirii adevarului, cautand in trupurile fara viata probe care sa dea un indiciu despre cauzele mortii. “Doctor C”, asa cum ii spun membrii propriei familii, are la activ peste 5000 de autopsii si spune ca, dupa atatia ani de munca, tot ii mai tresalta inima cu parere de rau la vederea corpurilor neinsufletite care ii ajung pe mana. Constient ca are o meserie pe care altii n-ar face-o pentru nimic in lume, Natalia Ciobanu isi desfasoara activitatea in cadrul Serviciului de Medicina Legala Chisinau.

Medicul legist Natalia Ciobanu

1) Cum ati ajuns medic legist?

A fost alegerea mea. Taica-meu a fost jurist, iar bunicul meu, care m-a crescut, a fost medic. Probabil ca din ingemanarea asta dintre medic si jurist mi s-a deschis apetitul pentru a le combina pe cele doua si nu se putea altfel decat practicand medicina legala.

2) Dar ce v-a atras spre aceasta specializare a medicinei, lasand la o parte profesiile tatalui si a bunicului dumneavoastra?

Asta a fost pasiunea mea. Asta am vrut sa fac. Fara a avea un scop anume. Si lucrarea mea de diploma mi-am facut-o tot din medicina legala.

3) Meseria asta nu poate fi facuta de oricine. Medicul Natalia Ciobanu este o persoana “cu sange rece”?

La inceput nici mie nu mi-a fost usor si nimanui dintre cei care practica aceasta profesie nu-i este usor. Autopsiile, in general, sunt traumatizante. Numai prin simplul fapt ca te gandesti ca persoana pe care o autopsiezi a fost si ea un om, a avut o viata, niste idealuri, indiferent cine este. Chiar si un boschetar. Stingerea unei vieti e un lucru care te marcheaza.

4) Cat timp ati avut aceste sentimente?

Mai mult la inceput. Insa, si acum, in subconstient, suferinta asta mai este. Dar acum o percep mai usor. Dar daca iei fiecare caz si il analizezi in profunzime, iti dai seama ca toate inseamna ceva.

5) De ce ar dori cineva sa devina medic legist?

Pentru asta iti trebuie multa pasiune, dar si altruism. Aici nu poti sa mergi pe ideea unui castig suplimentar. Tot ceea ce faci, faci in spiritul adevarului si al dreptatii, iar acest lucru presupune mult altruism. Trebuie sa-ti reprimi si niste sentimente pe care le ai, volens-nolens, cand intri in contact cu un cadavru.

6) Dumneavoastra ce sentimente aveti in aceste situatii?

De regret fata de o viata care s-a stins. Le mai simt si acum, dar sunt, undeva, reprimate in subconstient. Nimanui nu-i place sa faca autopsii, dar asta este meseria mea. Cel care spune ca-i place, minte. Nu este o placere, ci o necesitate. Nu suntem sadici. Avem doar satisfactia ca ceea ce gasim acolo se dovedeste a fi realitate. Obtinem satisfactia doar dupa autopsii, nu cand le facem. Un legist trebuie sa fie foarte atent, pentru ca o autopsie care nu este bine facuta, este una pierduta in 80 la suta de cazuri. Una bine facuta da rezultate suta la suta.

7) Spuneti-mi un caz mai special, care v-a socat in cariera dumneavoastra de medic legist.

E vorba de unul relativ recent, de circa trei ani. Cazul “Aristica Marsu” a fost cel mai “frumos”. Era vorba de o omucidere cu depesaj (transarea corpului) si imprastierea partilor cadavrului. Nu mai avusesem pana atunci niciun caz de transare a corpului. A mai fost, odata, mare alerta, inainte de revolutie, cand s-a gasit o mana de om intr-un container de gunoi. Dar, atunci, din cercetarile facute s-a constatat ca era vorba de un cetatean care suferise o auto-amputatie, adica i-a cazut mana din cauza unei boli grave de care suferea. Omul a luat-o si a aruncat-o la gunoi. Apoi, pot sa va mai spun ca foarte socante, poate cele mai socante, sunt accidentele colective. Am avut si un caz cu 52 de victime, de morti, in 1982 sau 1983, la mina. Mai sunt, apoi, si cazurile cu copii.

Va multumesc pt timpul acordat!

Regimul separatist de la Tiraspol la o nouă aniversare

• La 2 septembrie, regimul separatist şi-a serbat independenţa. Cu această ocazie în toate raioanele republicii separatiste din stânga Nistrului au fost organizate ceremonii. Este a 18-a aniversare de când s-a creat autoproclamata RMN. La Tiraspol a avut loc tradiţionala paradă militară, iarmaroace şi concerte cu vedete locale.

Parada „independenţei” a început cu depunerea florilor la monumentele istorice. La miting au participat cetăţeni care afişau inscripţii lângă statuile lui Lenin, iar drapelele fostei RSSM lăudau independenţa regiunii faţă de Republica Moldova.

La tribuna centrală, liderul Igor Smirnov a anunţat că că RMN este una din cele patru state care, după destrămarea Uniunii Sovietice, şi-au exprimat dorinţa de a fi independente. „După ce Armenia a recunoscut Republica Nagornîi Karabah, în anul 1990, iar Rusia a recunoscut Abhazia şi Osetia de Sud, în 2008, ar trebui să fie recunoscută şi Transnistria. Evenimentele din Georgia amplifică şansele spre recunoaşterea ei”, spunea liderul separatist.

Ca de obicei, a fost elogiată Rusia şi au fost descrise şansele regiunii în cazul în care RMN se uneşte cu Federaţia Rusă. Oamenii se plictiseau deja, mulţi se grăbeau să-şi găsească un loc în bufetele amenajate pe strada principală din Tiraspol. Grătarul, salata de varză cu mazăre verde, berea la halbă erau bucatele cele mai bine vândute.

La 2 septembrie 1990 zona din stânga Nistrului şi-a autodeclarat independenţa, devenind republica moldovenească nistreană. Până în present însă Transnistria nu a fost recunoscută pe plan internaţional, diferendul fiind doar unul dintre conflictele îngheţate apărute după destrămarea URSS.